Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Zen şi arta întreţinerii motocicletei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Mi-e milă şi silă de tine!


Alina Nedelea

23.07.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Hai să vorbim. Ca de la adult la adult. Ai curaj? Eu, da. Văd că matale eviţi să te uiţi în ochii mei şi după atâţia ani. Ce-ai, ţi-e frică? Nu te muşc dar sunt femeie şi n-am cum să nu te trag la răspundere, să-ţi zic vreo două, sau credeai c-o să tac ca tuta pentru tot restul vieţii?... Nu intenţionez să-ţi scot ochii, nu azi, nu acum! Poate altădată.

Ia zi-mi. Îţi mai aminteşti ce mi-ai făcut când eram înaltă de-o şchioapă şi mama îmi cumpărase o superbitate de minge de plastic de culoare albastră? Mi-a zis: "Hai, du-te să te distrezi, mămică". Şi eu, proastă ca noaptea, cu un surâs larg până la urechi, te-am privit, am avut încredere în ochii tăi şi am venit să mă joc cu tine. Mi-ai furat mingea cît ai zice peşte, de unde să ştiu câtă răutate clocea în tine... sau invidie... sau tristeţe, disperare... sau ce ştiu eu, că nici astăzi nu-mi explic cum de nu ţi s-a făcut milă de cât am putut să bocesc după UNICA mea jucărie până s-a lăsat seara...

Zece ani mai târziu ai aranjat, cum doar tu ştii s-o faci, întâlnirea cea mai frumoasă din viaţa mea. Cu Ionuţ. Băiatul ăla din Constanţa, cum adică, ai uitat? Ionuţ... cu ochiii ăia superbi de culoare verde-albastru, de-o seamă cu mine, slab, înalt şi cu părul tot timpul ciufulit şi plin de nisip... am înotat unul în ochii celuilalt şi după aceea ne-am sărutat. Am crezut că pleznesc de fericire în seara aceea, deh aveam 15 ani.... Ţi-am mulţumit în gând de sute de ori după aceea. Şi tu? Tu ce-ai făcut?

Tu m-ai dat jos cu forţa din patul hotelului în care eram cazată, câteva zile mai târziu. Ai urlat "Vino, Alina! Vino repede la mine! Acuuum!!". Am ţâşnit din somn ca o nebună şi-am fugit cu sufletul la gură până la tine:
"Ce-ai? Ce s-a întâmplat? De ce nu dormi?", te-am întrebat buimacă.
"Ia uită-te în dreapta ta, Alina", mi-ai răspuns pe tonul cel mai sarcastic şi perfid.

Ionuţ se săruta şi se tăvălea pe nisip cu alta. Dumnezeule... şi eu care-ţi dădusem încă o şansă să mă iubeşti şi să fii iubită la rândul tău.

Te dai rotundă, eşti plină de fiţe, încrezuta dracu'! Crezi că fericirea constă în a fi aclamată în fiecare sfântă vară de miile astea de trupuri dezbrăcate, transpirate, bătute de soare, de soartă sau de iluzii! Prooooasto! Nici nu au bunul simţ să se uite la tine, cretino! Se bălăcesc şi atât. Abuzează de tine şi atât, după care cu cea mai mare nesimţire din lume, îşi fac bagajele, se întorc acasă şi te abandonează. Nudă de culori şi goală de speranţe. Uită să-şi ia şi la revedere, de cele mai multe ori, am dreptate sau nu? Stai că n-am terminat! Stai. Că vine bomboana pe colivă. I-am auzit de multe ori spunând: "Dracu' m-a pus să vin la mare şi de data asta. Doamne, ce m-a obosit. Mare de căcat! La anul mergem într-o capitală europeană, nevastă! M-am săturat!"

Ia zi. Cine te caută în timpul iernii? Cine? Nimeni. De câţi ani vin pe data de 23 februarie la tine să-ţi ţin de urât, tuto? Mi-a şoptit o vrăbiuţă că pe data de 23 februarie nu e ziua mea, ci şi a ta. Şi chiar dacă n-ar fi adevărat, tu nici atâta nu ai. O onomastică. Îţi dai seama? Sutele tale de amante şi amanţi te-au întrebat mă, aşa ceva, vreodată? Îi doare în cot şi nici acolo. Ţi-e suficient să sclipeşti în ochii lor pe timpul verii şi atât. Mie îmi place de mor însă, ce faţă de speriată ai când ne vedem iarna. Te-ai sinucide dacă ţi-aş trage o ţeapă, recunoaşte, ce te costă, dă-l în pana mea de orgoliu verde-albastru-gri metalizat ce ai! Şi jur că de fiecare dată îmi promit să nu mai vin la tine. Să te las să mori de tristeţe, ete na. După câte mi-ai făcut ai merită asta şi chiar mai mult! Dar vin mă, pentru ca mi-e milă de tine. Asta mi-e. Milă. Nu drag. Milă şi silă.

Ce te uiţi la soare? De ce mă eviţi? Iar eşti mută ca Pământul, cu mine şi doar cu mine, n-ai văzut aşa ceva!! Mă rog, ca pământul nu! Că tu eşti alunecoasă, plină de valuri şi spume. Habar n-ai ce înseamnă muntele. E imens, impunător, e tăcut, nu gălăgios şi isteric ca matale. Muntele tace, dar te ţine în braţe, mareo! Habar n-ai tu ce înseamnă să fii ţinută în braţe şi ascultată.

Bine. Hai că nu te mai reţin. Degeaba vorbesc cu tine în luna iulie, eşti excitată şi plină de pitici pe creier. Fă ce vrei. N-am cum să te schimb dar nici tu pe mine.
Eh? Ce-ai zis? Patetică? Eu? Bine, dragă, dacă zici tu...
Mai bine jalnică ca mine decât curvă ca tine.
Da, da! Ai auzit bine! Curvo! Asta eşti! Fascinantă cât cuprinde, i-adevărat, dar tot o târfă rămâi! Şi pe mine nu mă mai păcăleşti!
Pa!
Ne vedem la iarnă.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Lasa marea...
    remainick, 23.07.2013, 15:37

    "Marea este oglinda ta" spunea cineva (Hugo?) omului liber. O poti acuza de orice, oricum, oricat. De toate neajunsurile tale. Poate si ale altora, in condtiile in care acestea converg catre tine. Insa marea nu tradeaza. Se duce cu altul (altii), se pipaie cu toti insa o gasesti mereu acolo. Odata zbuciumata, odata anosta...dar acolo. Spre deosebire de tine, om liber, capabil(a) si chiar dornic(a) sa-ti inseli sufletul, trupul si orice altceva ai putea avea de oferit. Daca marea ti-a luat ceva, s-a intamplat pentru ca acel "ceva" era justificarea ta de moment pentru a te afla acolo. Peste cateva clipe oricum ai fi aruncat, la gunoi sau la groapa de reciclare a amintirilor, ceea ce nu (vrei sa) posezi cu adevarat. Altfel nimeni si nimic nu ti-ar putea fi smuls din brate. Lasa marea. Oglinda iti este mai la indemana. Oglinda este imaginea ta de cealalta parte pe cand marea este doar alibi-ul tau...

Spacer Spacer