Cazul uimitor al unei femei care a născut un copil de 70 de ani

Femeia trăieşte în Thailanda. Un domn supraponderal, de două ori mai în vârstă decât ea, o plăteşte 70 de euro pe săptămână. Ea găteşte, face curat şi împarte patul cu el. Domnul este neamţ. A muncit din greu în Germania într-o slujbă de căcat de pe urma căreia are şi o pensie cam de căcat. Lui i se pare mult că o plăteşte 70 de euro pe săptămână din pensioara lui împuţită. Se consideră generos. A muncit ca un sclav pentru banii ăia, nici nu ştie când a trecut viaţa. Se trezea de dimineaţă, şi pac! Încă o zi se ducea, în timp ce el făcea ceva ce nu-i plăcea. Dar era o slujbă din care şi-a ţinut copii îmbrăcaţi, sătui, iar nevasta a stat acasă şi a avut grijă de gospodărie. A fost un om cinstit. L-a iubit pe Dumnezeu şi a fost un bun cetăţean. A cumpărat o casă pe care a plătit-o din greu, în rate. Apoi nevasta şi-a luat lumea în cap, copii au plecat la vieţile lor, iar el a venit să moară în Thailanda. E un loc bun să mori. E un paradis cumpărat în avans. Pensioara lui de căcat îi permite să trăiască foarte bine aici. Ce primeşte el din Germania aici sînt bani mulţi. Şi eşti bine îngrijit.

Ea e genul de femeie cu care aş fi eu prietenă. E aspră, rece. E tăcută, defensivă, căpoasă, fără fiţe sau figuri, fără pretenţii, fără copilării ridicole. Nici măcar nu a avut copilărie ca să ştie ce e o copilărie şi mai ales una ridicolă. A avut o viaţă grea, a muncit din greu toată viaţa, pe nimic. Nu a adunat nimic din munca ei. Nu a trăit, ci a supravieţuit. Nu se fardează. Nu-i pasă cum arată. E butucănoasă şi severă şi nicio falsitate nu trece pe lângă ea nesancţionată. Pe tăcute, la ea în minte, o explozie are loc la fiecare stridenţă. Nu s-a născut aşa, aşa a devenit. De la atâta căcat. Atâtea dejecţii inumane. Bărbatul i-a plecat, fetele o aşteaptă la ea în sat, departe, ţinute ascunse de realitate. Are patru fete şi le-a ascuns de lume bine de tot. Ea găteşte pentru domnul străin, curăţă murdăria de pe podea, de pe aragaz, de pe penisul domnului străin. Îi face masaj pe tot corpul. Domnul străin este mort după asta, pentru că e supraponderal şi masa de carne trebuie întreţinută. Abia se mai poate mişca, pentru că e aşa gras că mişcarea se face cu greutate, şi nici nu mai este complet sănătos. E plin de boli, mai exact. Se vede şi după ridurile lui, după pielea cu aspect bolnăvicios, culoarea albicioasă şi respingătoare a corpului său uriaş. Sub falduri undeva are şi un penis de care femeia trebuie să se îngrijească. Uneori cu mâna, alteori cu gura. El e modest, mai mult nu vrea. Abia se mişcă, altceva nici nu mai poate, nici dacă ar vrea. Cam în jurul acestui lucru se învârt toate nevoile lui sexuale. Femeia e butucănoasă, se menţine cu picioarele pe pământ, ţine cont de fapte, de cifre, de calcule matematice, nu se dă înlături de la nicio treabă murdară. Realitatea trebuie luată aşa cum e. Trebuie să te adaptezi vieţii şi să o iei aşa cum este.

Ea nu vorbeşte engleza sau germana sau vreo altă limbă în afara celei materne. Se înţelege cu domnul din Germania prin semne. El nu vorbeşte limba ei. Lucrurile sînt simple. Cât se poate de simple. Ea îşi dă seama repede ce îi place lui şi ce nu-i place. Petrec timp împreună în linişte. La masă când mănâncă se aud doar plescăiturile. Amândoi privesc pe geam. La plajă ea îi aplică crema de soare pe corp cu atenţie şi grijă. Îi masează hălcile de carne cu dedicaţie. Îşi face treaba cu seriozitate. Pentru că aşa e în dragoste. Cei care se iubesc au grijă unul de altul. Ea îl va îngriji pe el până când moare, iar el îi dă bani să trimită fetelor ei. Să meargă la şcoală, să îşi cumpere haine. Să fie ferite de realitate. Atât cât se poate. Cât îi stă ei în puteri.

Ea nu este o femeie tipică pentru slujba pe care o face. Nu e sexy şi nu vrea să fie sexy. Nu e piele şi os, nu e jucăuşă, cochetă, nici sexul nu prea are mare succes la ea. Face ea ceva, acolo, în silă. Sila o ţine pentru ea. E ca o ursoaică lipsită de graţie, dar domnului din Germania tocmai asta îi place la ea. Nici măcar nu este tânără. Sigur, e cu 35 de ani mai tânără ca el. Nu îi este recunoscătoare acelui bărbat că a ales-o, nu mai mult decât un angajat îi este patronului ei. Pentru că atunci când eşti plătit, ţi se poate cere orice. Când eşti plătit, poţi fi dat afară pentru puţin. Dar nici nu face nimic să îşi ţină postul. Să şi-l asigure. Îşi face treaba corect, fără înflorituri. Nu-şi dă silinţa mai mult decât necesar. Îi masează corpul şi îl atinge cu palmele peste pielea roşiatică şi ia viaţa aşa cum e. Cu excremente şi sudoare şi salivă şi spermă.

Ea gândeşte simplu. Are o viaţă bună care s-ar putea schimba. E un fapt. Are ce să mănânce şi are un acoperiş deasupra capului şi fetele ei au şi ele tot ce le trebuie acolo în sat. Acum totul e bine. Momentan totul e perfect. Aşa cum ar trebui să fie.

Apoi a venit lovitura. S-a dus la spital cu dureri de stomac şi a născut. A adus pe lume un copil. Nu ştia că e însărcinată. Nimeni nu ştia că ea e însărcinată. Poate şi pentru că nimănui nu îi păsa de ea. Dacă şi-a făcut treaba care îi era repartizată, nu a fost nimeni nevoit să privească spre ea. Aşa că atunci când s-a răspândit vestea, cu toţii s-au minunat. Vânzătorul de legume, chelnerii de la restaurantul la care mergea regulat cu domnul de cetăţenie germană. Şi tot aşa. Tot felul de oameni cu care avusese contact datorită profesiei.

Domnul străin s-a arătat, în interviurile date la diverse televiziuni, foarte dezamăgit. Se simţea înşelat. Bebeluşul avea aceeaşi vârstă cu el şi îi semăna perfect. Nu exista niciun dubiu că-i al lui. Dar se simţea prea bătrân ca să ducă în parc un copil şi să se joace cu el cu jucării. Să îi schimbe scutecele. Se vedea forţat să îi ofere o mărire de salariu femeii cu care trăia.