"Vezi că ai o albină în păr, să mor dacă te mint!"
"Oh, cazzo! Sunt alergică. Intru în şoc anafilactic. Glumeşti?", mă întreabă isteric Actriţa.
"Nu!", răspund agitată şi îi bag rapid mâna în părul ei creţ ca să-i salvez viaţa.
PARTITOOOOO!!
"Gata, nu mai e! Băga-mi-aş... Era o viespe!"
"Săru'mîna, Alino!"
"Să moară mama cred că m-a înţepat. Da. Sigur m-a înţepat! Porca puttana!"
AZIONEEEEE!!
"De unde ai primit informaţia?"
"De la un anonim."
"Eşti sigură că aici trebuie să fie?"
"Da. Pe Via Baltico, a spus. Ah! Uite-l, uite-l acolo. El trebuie să fie. Opreşte maşina, collega!"
STOOOOOOP!
În timp ce aştept să se apropie regizorul secund să ne zică cum am interpretat scena suflu ca o posedată peste arătătorul meu. E 9 dimineaţa. Dacă aşa am început ziua de muncă nici nu vreau să ştiu cum se va termina. Filmăm în Blue Screen. Asta înseamnă că te afli la volan şi conduci cu cea mai mare viteză deşi maşina e bine mersi parcată pe un soi de rampă, situată lângă un ecran făcut dintr-o pânză enormă albastră, iar 4-5 maşinişti, bine ascunşi de ochiul aparatului de filmat, îţi zgâlţâie manual autovehiculul până îţi ies ochii din cap.
"Ce naiba fac? Mă ustură de mor.", o întreb stresată pe Actriţă.
"Eşti alergică, Alina?"
"Da. Mă ia şi strănutatul!... de câte ori o văd pe fii-mea. Ce faaaac?"
"Nu ştiu. Suflă! Nu ştiu!!!!"
Între timp s-a apropiat hair-stilistul de mine să vadă dacă îmi stă bine bretonul. Mi-l aranjează.
"M-a înţepat o viespe. Ai ceva să m-ajuţi?", îl întreb.
"Cea mai bună soluţie este să-l bagi sub un jet. De pipi."
"Te-ai sculat bou în dimineaţa asta? Ce vrei să spui?"
"Pişă-te pe deget să vezi că-ţi trece instantaneu, proasto!"
"Da' mie nu-mi vine să fac pipi..."
"Mie da. De-o oră mă ţin. Vrei să te ajut?"
"Hai, sictir. Pleacă de aici!", latru la el.
"Trebuie să-ţi epilezi mustaţa, Alina. Începe să se vadă", îmi zice înainte să dispară din cadru cu geanta lui enormă de hair-stilist.
"Nu e bine. Nu e bine, deloc!"
"De ce? Nu eram suficient de agitate?", îl întrebăm, noi actriţele, pe regizorul secund.
"Nu, nu de-asta. Lipseşte vântul. Părul vostru nu s-a clintit. Nu e credibil."
"Ah, ok."
"Ragazzi! Aduceţi ventilatoareleeee!", porunceşte regizorul.
MOTOREEEE
"Auzi? Şi mie începe să mi se vadă mustaţa.", constată Actriţa uitându-se pe furiş în oglinda retrovizoare.
PARTITOOOO
"Eu mă fac cu cremă, niciodată cu ceară!", comentez.
"De ce?"
"C-am suferit destul în tinereţe, nu ca tine, italianco. Cu cremă nu te doare nimic."
AZIONEEEEEE
"De unde ai primit informaţia?"
"De la un anonim."
"Eşti sigură că aici trebuie să..."
STOOOOOOP!!!
"Care o fi problema acum? De ce-or fi întrerupt?", o întreb.
"Cum să nu te doară, amica? Te arde. Te faci peste tot cu cremă?", insistă Actriţa.
"Da! Normal."
"Oh, mammamia! Şi nu te ustură de mori acolo jos?", mă întreabă agitată.
"Deloc. Mă gâdilă!"
"Ce dracu' de ventilatoare sunt astea??", rage regizorul, organizatorul şi producătorul filmului în cor.
"Ventilatoare de făcut vânt. Asta sunt!", răspund cei doi băieţi situaţi în dreptul uşilor noastre de la maşină.
"Ventilatoare de tras băşini! Nu vedeţi că nu le zboară actriţelor peruca din cap?"
"Alo! Cum vorbeşti? E părul nostru natural!"
"Păi şi ce să facem şefu' acum? Asta avem, cu asta defilăm!", se justifică italienii.
"Nu mă interesează. Găsiţi o altă soluţie. Acum!"
"Marocanule!!!! Ia adu tata, aici Turbo-aspiratorul pentru frunze! Ba nu, pe amândouă!"
"Amica. Mi-a amorţit degetul total. Nu-l mai simt deloc. Intră în necroză, îţi zic eu!"
"Se usucă şi cade, da, cum să nu... important e că nu eşti alergică, crede-mă. Muream p-aici dacă nu mă salvai. Muream tânără, îţi dai seama?"
"Şi nedepilată!", răspund.
"Apropo. Ştiai că dacă te faci cu ceară, la un moment dat nu-ţi mai creşte părul? Încet încet se răreşte."
"Ştiam. Ce-i drept ăsta e un avantaj..."
"Un avantaj pe dracu'!, intervine între noi Tipa Make-up artist. Uite, io atâta ce-am dat cu ceară că acuma aş vrea eu să mai am părul meu pubian, dar ia-l de unde nu-i...", oftează.
"De ce, soră? Vrei să te întorci la moda Wild-Look? Ai înnebunit?", întreb dezgustată.
"Da, soro. Că io n-am păsărica estetică. Tu ce formă ai, de pildă? A mea e creastă de cocoş, să mor dacă te mint!"
"Cum vorbeşti nebuno de vaginul tău?"
"E urâtă, mă. Dacă-ţi zic."
"Du-te mă de aici. Eşti cea mai sexy gagică pe care cunosc, mă laşi?"
"Are dreptate, Alina. E orrribilă! Aşa e!", se bagă în seamă hair-stilistul, în timp ce-mi mai îmbâcseşte părul cu o altă tonă de fixativ.
"Şi tu de unde ştii, mă?", întreb alarmată.
"Mergem împreună la plajă, la nudism."
"Vezi? Ţi-am zis. Nu vroiai să mă crezi...", răspunde satisfăcută Tipa Make-up artist.
"Ia valea cu toţii! urlă Marocanul. Ia uite, şefu' ce-am aici. Vezi ce uragan îţi pornesc eu acuma! Îţi zboară instantaneu şi actriţele din maşină!"
"În sfârşit", zbiară şi regizorul din spatele monitorului.
MOTOREEE!
"Ce curioasă m-a făcut Tipa. Cum ajung acasă mă uit ce formă am eu...", îi şoptesc Actriţei.
"Pe mine mă lasă indiferentă chestia asta. Ce mă calcă pe nervi este c-am anusul negru."
"Te-ai ţăcănit? Şi cum ar trebui să fie? Albastru fosforescent?"
"Roz bombon, ţăranco. Ca poponeaţa copiilor sau al actriţelor de filme porno. Al meu zici că e gaura neagră a universului!"
PARTITOOOO!
"Am un prieten care îşi face operaţie estetică la cur.", continuă Actriţa.
"Ce-a făcut?"
"Nu ştiai? Poţi să-ţi albeşti anusul! Toţi actorii porno fac asta, de ce crezi că sunt imaculaţi? Nu tu o pată neagră, nu tu un coş, niente di niente..."
"Ce pată, soro? Unde?"
AZIONEEEEE! ŞI VOI, MAŞINIŞTILOR, UN PIC DE FORŢĂ! BĂLĂNGĂNIŢI MAŞINA AIA MAI TARE!!!
...
...
...
STOOOOOP!!!
"Pot să ştiu ce naiba v-a apucat? De ce-aţi rămas paralizate, tutelor? De ce n-aţi vorbit? De ce sunteţi mute?", insistă să ne întrebe regizorul în timp ce gesticulează isteric ca o maimuţă.
Ne-a luat câteva minute să ne revenim. Şi mie şi Actriţei. Lasă explozia de vânt provocată de Turbo-aspiratoarele Marocanului, dar unde pui că zgomotul provocat de ele era infernal... ne-a perforat timpanele. Hair-stilistul a intrat în şoc anafilactic când ne-a văzut podoaba capilară, cu greu pusă la punct de el toată dimineaţa, răvăşită... Se prăvălea de durere pe iarbă şi îşi bolborosea testamentul. Tipa Make-up artist era isterică. Mai ceva ca o creastă de cocoş căreia i se pune pata la orele matinale cele mai absurde să cânte: Cucuriguuuu! Actriţa era îngrijorată că nu o să ştie când să-mi răspundă la replică, văzând că era imposibil să mă audă vorbind, iar mie, ştiu că nu vă interesează, mi-a amorţit tot braţul drept! Panică! Panică! Panică!
MOTOREEEEE!!!
"Să bagi vocea de piept, Alina. Să te aud şi eu când deschizi gura!"
"Nu pot, fai. Tre' să ne comportam normal. Ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, n-auzi?"
PARTITOOOO
"Să nu uiţi să te fâţâi şi tu, în sus şi în jos, pe scaun, ăstora de la regie nu li se pare suficient cât ne zdrăngăne maşiniştii autovehiculul."
"Îmi vine să mă sinucid", mărturisesc.
"De ce?"
"Ani de zile în facultate, 'jde mii de ore petrecute interpretând tragedii greceşti, drame shakespeariene ca să mă trezesc la 40 de ani făcând uţa-uţa de una singură pe un nenorocit de scaun, cu părul în vânt din cauza unui Turbo-aspirator pentru frunze, înţepată de o viespe şi două replici de tot căcatul de spus!"
"Mda... să ştii, şi eu care credeam că petele negre între picioare sunt problema..."
AZIONEEEE!!!!
Vjjjjjjjjj, huoooooooo, brrrrrrrr,iiiiiiiiiiiiiiiiiii, vvvrrrruuuuuuummmmm, niiiiiiiiiiiii, burubum-bum-buuuuuummmm...
Îmi bag picioarele în ele de replici şi scot capul pe fereastră:
"Bastaaaaa!!! Basta! Ce e gălăgia asta? Lumea mai şi doarme pe aici! M-aţi înnebunit. Mi-a adormit braţul din cauză că m-a înţepat o viespe şi există riscul să-l treziţi! Cazzo, cazzo, cazzo!!!"
STOOOOOOP!
"Cretinoooooo!!!"... am auzit pe cineva urlând, în timp ce maşiniştii se rostogoleau pe jos de râs... presupun că era regizorul, sau producătorul, sau organizatorul. Sau poate că pur şi simplu mi s-a părut dat fiind faptul c-am asurzit de o jumătate de oră.
DE LA ÎNCEPUT! MOTOREEEEE:
"Auzi? Şi te doare când îţi albeşti curul?", întreb curioasă.
"Nu. Dar e pericol de cancer. Mai mult de 5 ori în viaţă nu poţi să faci chestia asta."
"Păi, de ce? Tre'să repet operaţia?"
"Da, amica. Cu timpul se înnegreşte la loc. Vai dar proaste mai sunteţi voi, româncele. Nimic nu ştiţi."
"Nu, fetiţa. Nu ştim. Dar pot să-ţi garantez că ultimul lucru la care se uită amanţii noştri în timp ce ne-o tragem este ce culoare are gaura noastră neagră a universului! Parol!"
"Hai, sictir!"
PARTITOOOO
"Nu mi-e clară treaba asta cu petele între picioare, însă. De ce ar trebui să le am?", insist.
"Că nu mai avem 15 ani. De-aia. De la 30 de ani în sus apar spontan! Nu ştiu ce culoare avea vaginul tău când erai mică, dar pot să-ţi garantez că la ora la care vorbim acuma este de culoare..."
"Ia vorbeşte pentru tine, draga. Nu mă mai băga în aceeaşi oală cu tine! Şi cu mă-ta!"
AZIONEEEE!
Vrrruuuuuuum, bbbrrrrrrr, vajjjjjj, iiiiiiiiii, uuuuuuuuuu, bbbbrrrrruuuuuuummmmmm...
"De unde ai primit informaţia?", mă întreabă Actriţa în timp ce se fâţâie forţat pe scaun.
"De la un anonim."
"Eşti sigură că aici trebuie să fie?"
"Da. Pe Via Baltico, a spus. Ah! Uite-l, uite-l acolo! El trebuie să fie. Opreşte maşina, collega!", conclud prefăcându-mă că tocmai ce-am luat o altă groapă în plin.
STOOOOOP! BUONA QUESTA. TRECEM LA URMĂTOAREA SCENĂ, GRAZIE!
(to be continued...)