Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Zen şi arta întreţinerii motocicletei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Gaura neagră a Universului (a doua parte)


Alina Nedelea

22.10.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
"Buon giorno! Eu sunt actorul care interpretează Mortul împuşcat de Mafie în piept şi în cap."
"Perfect. Întinde-te aici pe iarbă şi fă pe mortul. Unde sunt Tipa şi Tipul de la machiaj?", întreabă regizorul.
"Aici. Prezenţi!"
"Băgaţi sânge la mort! Aveţi câteva minute la dispoziţie până montăm noi CameraCar (camera mobilă)."

"Haideţi să vă povestesc ceva.", propune Tipul Make-up artist, în timp ce-l stropeşte pe Mort cu suc de bulion.
"Bagă, prietene."
"Acu' vreo 2-3 ani lucram la un film de epocă. Trei gagici protagoniste. Una din ele avea o scenă de dragoste, celelalte două câteva scene de nuduri. Să-mi cadă faţa când se prezintă astea pe platou epilate total."
"Nu-nţeleg care e problema...", mă bag în discuţie.
"Alino, noua generaţie este obsedată să se epileze complet."
"Păi da, moşule! Se cheamă: evoluţie.", răspund prompt.
"O fi! Dar ai mai văzut în anul 1800 o femeie cheală între picioare? Nu-ţi zic ce crize de isterie pe regizor şi operator..."
"La asta nu m-am gândit.."
"A trebuit să le construiesc părul pubian, vă daţi seama?"
"Ce-ai făcut?"
"Le-am confecţionat păsărici antice nou-nouţe, mă!"
"Bwahahaha..."
"Ce te râzi, proooasto?!", mă întrerupe Tipa Make-up artist. Vreau şi eu. Cum ai făcut? Lucrez în domeniul ăsta de 10 ani, habar n-am cum se procedează."
"Păi, n-ai! Că eu am 30 de ani de experienţă. Mucioaso!"
"Zi şi mie, nu fi nesimţit, viaţa mea atârnă de asta..."
"Foarte simplu, ce mare lucru? Smulgi firele de păr de pe mustăţile false de pus actorilor când au nevoie pentru vreun rol. Le lipeşti frumos, fir cu fir, până obţii o capodoperă de podoabă capilară pe...
"Auzi?! Mă înveţi şi pe mine cum şi mai ales cu ce să-mi fardez păsărica în caz că am pete închise de culoare pe ea de la bătrâneţe?", întreb ca un copil cuminte pe domnul profesor la şcoală.
"N-ai cum să ai pete de la bătrâneţe, Alina!"
"A-haaaaa!", răspund satisfăcută încercând s-o ucid din priviri pe Actriţă.
"Tu ai pete din naştere, îţi zic eu, că ai pigment de ţigancă! La voi, ţiganii, e diferit! N-aveţi vagine roz nici în burtă la mamele voastre."

Actriţa râde sarcastic în timp ce Mortul ridică capul.
"Scuzaţi-mă, nu vreau să par nepoliticos dar nu înţeleg de ce trebuie să asist la o discuţie de genul ăsta..."
"Taci! Pune capul la loc pe iarbă şi taci! Fă pe Mortul, nu ne freca la icre!", mă reped în el.
"Dar eu nu sunt Mort din prima clipă. Îmi dau duhul în timpul scenei...", încearcă timid să-mi răspundă.
"Pune capul jos că tre' să-ţi bag un pic de borş şi în gură şi nas.", intervine Tipa.
"În tot cazul, eu nu ştiu cum să-ţi decolorez petele. Pot să-ţi desenez perfect părul pubian, dacă vrei, asta da.", continuă relaxat discuţia Tipul, deasupra Mortului.
"Nu, mersi. Io nu mă epilez cu ceară, ci cu cremă. Într-o lună îmi creşte cum vreau eu, cât vreau eu, unde vreau eu."
"Cu cremă? Ai înnebunit? Şi nu te ustură?"
"Nu! Că e româncă. O excită!", răspunde prompt Actriţa.
"Şi ţigancă, pe deasupra!", îndrăzneşte Mortul.

SIAMO PRONTI CON LA CINEPRESA! MOTOREEEEE!!!

"Tu ţi-ai tras-o cu vreo ţigancă, mă?" întreb.
"Nu, mersi!", îmi răspunde printre dinţi Mortul de frică să nu i se prelingă "sângele" de pe el.

PARTITOOOO

"Şi atunci de ce te bagi în seamă ca prostul?", insist.
"Te oftici că îmi plac doar italiencele?"
"Nu, bă. Mi-e milă. Vai de capul tău, să ai de-a face toată viaţa doar cu creste de cocoş..."
"Eu sunt italiancă, dar n-am nici o creastă!!!", comentează Actriţa.
"Hai sictir, babo!"
"Sictir, tu!"
"Ba voi!", concluzionează Mortul.

AZIONEEEEEE

"Dumnezeule! Sper că n-a murit!"
"Verifică!"
"Ooooh, noooo! Încă respiră dar... of... rezistă, amico mio!"
"Nu plânge, collega! Chem ambulanţa! Pronto? L'ambulanza??"
"Te roooog... nu muri... oooh... ooooh... nu pot să cred... a murit!"
"Nu plânge, draga mea! Îmi pare aşa de rău..."

STOOOOOOOP!

"Gagici! Era de tot căcatul. Păi asta e durere? Astea sunt lacrimi? E che cazzo! Băgaţi dramă. Dramă la greeeeu! Vă moare boul ăsta în braţe şi voi...", ne comunică regizorul.
"Scuzaţi-mă. Nu vreau să par nepoliticos dar pe contractul meu nu scria că trebuie să fiu umilit non stop ca individ..."
"Taci! Pune capul ăla jos că n-avem timp de tine, Mortule! În două ore apune soarele şi-am belit-o! Reparto trucco e parrucco! Per favore, veniţi să mai băgaţi un pic de sânge la ăsta şi să le mai ciufuliţi niţel pe actriţe că nu erau aşa când conduceau maşina..."
"De ce ai faţa asta tristă?", îl întreb pe Hair-Stilist.
"Cum să vă ciufulesc? Cum? S-a dus pe apa sâmbetei capodopera mea făcută azi dimineaţă..."
"Vrei să mă ciufulesc eu?"
"Băi, deci eu nu plec de aici fără păr pubian pe mine!", latră Tipa la Tipul Make-up artist.
"Şi eu fără să înţeleg dacă am creastă sau nu!" răspund.
"Şi eu fără să văd cine are anusul mai negru ca mine!", intervine şi Actriţa.
"Sunteţi dezgustătoare! Ce specie de rahat sunteţi voi, femeile! Neruşinatelor!"
"Alo, alo! Cum îţi permiţi?"
"De azi dimineaţă nu vorbiţi de altceva, frate. Schimbaţi placa odată!", urlă ca o femeie isterică Hair-Stilistul.
"Bine, prietene. Vrei să vorbim de scrotul tău?", întreb
"What???"
"De scrot. De pachet. Ouă. Bijuterii. Cum le chemi tu?! Ştiai că pe la 35 de ani vi se lasă sacul până la genunchi?"
"Homofoaba naibii! Cum vorbeşti de săculeţul meu?"
"De ce mă, nu e lăsat? Nu-ţi atârnă?"
"Nuuuu!!! Am 34 de ani!"
"Eh... ai intrat pe ultima sută de metri, atunci. Fă-i o poza. S-o ai ca amintire!", îi sugerez.

MOTOREEEEEE!!

"Pe bune?" , întreabă Actriţa.
"Pe bune, ce?", întreb şi eu.
"Asta se întâmplă bărbaţilor?"
"Nu! Nu este deloc adevărat!", răspunde Mortul.

PARTITOOOOO

"Câţi ani ai?", întreb Mortul
"Am 48 de ani şi scrotul nu-mi atârnă până la genunchi! Proasto!"
"Mbeh... te cred. A depăşit demult nivelul gleznelor! Boule!"
"Cretino!"
"Frustratule!"
"Încrezuto!"
"Falitule!"
"Ţiganco!"
"Macaronarule!"
"Curvo!"
"Impotentule!"

AZIONEEEEEEE!!!!

"Dumnezeule! Sper că n-a murit!"
"Verifică."
"Ooooh, nooooo! Încă respiră dar... of... rezistă, amico mio!"
"Nu plânge, collega! Chem ambulanţa. Pronto? L'ambulanza?"
"Te roooog... nu muri... oooh... oooh... nu pot să cred... a murit!"
"Nu plânge, draga mea! Îmi pare aşa de rău..."

STOOOOOP! E PERFECT. ZIUA S-A ÎNCHEIAT. ARRIVEDERCI E GRAZIE!

Am fugit cu toţii la rulotele noastre situate în curtea interioară a unui sediu de Poliţie din zona Roma Sud-Est.
Să ne schimbăm de haine şi să ne cărăm în sfârşit acasă. Pe drum am râs de m-am îndoit cu Actriţa de câte lacrimi şi muci am lăsat să ni se prelingă (special!!) drept în gura Mortului. Că doar era Mort şi n-avea cum s-o închidă...
Când s-ajungem la bază: surpriză. Nu vedem maşinile, care în mod normal, ne-aşteaptă să ne însoţească acasă. Să ne cadă faţa!
Roma e blocată din cauza unei manifestaţii. Nimic neobişnuit, să fim serioşi. Aşa-i la Roma. Multe greve şi ciuciu rezultate! Atâta că şoferii se află pe partea cealaltă a oraşului.
Şi noi?

"Cine vrea poate să rămână în curte să fumeze o ţigară, cine nu, poate să intre şi să se aşeze în camera aceasta, până vin maşinile!", zise Jonathan indicându-ne o încăpere în Sediul Poliţiei.

Nici nu închidem bine uşa că Tipa Make-up artist îşi dă chiloţii jos.
"Uite, amica! Asta înseamnă să ai creastă de cocoş! Acum zi-mi! Aşa e şi a ta?"
"Santo-Cielo!", urlu ca o posedată, în timp ce-mi duc mâna la ochi. "De ce-mi faci asta, soro?"
"Bagă! Arată-mi ce ai!"
"Mi-arăţi ce culoare are anusul tău?", mă întreabă Actriţa.
"Vi l-aş arăta şi pe-al meu dar mi-e frică că vă uitaţi la săculeţul meu şi mor dracu' complexat!", se bagă în seamă Hair-Stilistul."
"Bună seara. Vă deranjez?", întreabă Tipul Make-up artist în timp ce se instalează comod în cameră.
"Salvează-mi creasta. Hai. Acum surprinde-mă!" decide Tipa.
"Păi treci pe masa asta! Aşa. Aşează-te. Desfă un pic picioarele. Cum o vrei?"
"Wild, wild, wild! Să nu mă dezamăgeşti!"
"Păi iau o barbă atunci, nu o mustaţă, stai aşa să caut una de culoarea părului tău. Uite asta e perfectă. Tre' să ai puţină răbdare că tre' să-ţi şi încreţesc podoaba. Fir cu fir!"
"Vrei să bagi spaima în iubitul tău?", întreb stresată.
"Lasă, că mai traumatizat de cum e în momentul ăsta, n-are cum!" răspunde convinsă.
"Auzi? Am înţeles că nu există o metodă să-mi fardezi petele dar să par ţâţoasă fără sutien, ai ceva?", îl întreb curioasă.
"Păi, dă tricoul jos să văd." îmi răspunde în timp ce-şi pune ochelarii să vadă mai bine. Nu pieptul meu, ci vaginul psihopatei.
"Hai să-ţi arăt şi eu ceva...", intervine Actriţa.
"Uite! Ce zici?", îl întreb rămânând topless.
"Zic că ai o circumferinţă a sânului foarte frumoasă pentru că e mare. Enormă. Păcat că n-ai şi substanţă. Ţi-ar fi suficiente două injecţii de silicon sub sân, uite aici, ştii ce piept superb ai avea? Alina! Alina! Băi. Cu tine vorbesc. De ce taci? La ce te uiţi?"
"După părerea voastră... chestia aia de acolo sus, lângă tavan, e o videocameră?", îndrăznesc să întreb.
"Unde?"
"Acolo!!", insist, indicând cu arătătorul ăla amorţit de înţepătura viespii.
"Văleeeeeeeu!"

Cinci secunde mai târziu fugiserăm cu toţii în curtea interioară a Poliţiei. De parcă viteza cu care dispărusem din cameră ar fi fost direct proporţională cu şansa de ştergere instantanee a tuturor imaginilor înregistrate până în acel moment!
Uite şi-o maşină că apare, în sfârşit. Una, însă. Singura.
Ne-am împins unul pe altul ca nişte bestii ca să intrăm primii în ea!
Când să dau să intru şi eu mă apucă un poliţist de braţ şi mă întreabă:
"Pot să vă răpesc o secundă, signora?"
Mi-a stat inima în loc.
"Vă rog...", i-am răspuns timid.

M-a dus câţiva paşi mai încolo şi a început să-mi ţină un monolog despre cât de mult i-a plăcut un film în care interpretasem un rol de comedie, acum vreo 6-7 ani!
"Sunteţi extraordinară!"
"Dadada, cum să nu...", răspund monosilabic
"Zău! De ce nu credeţi?"
"Ok. Vă cred!"
"Aveţi o expresie aşa de abătută... sigur, un pic vă înţeleg... de azi dimineaţă munciţi şi..."
"Scuzaţi-mă că vă întrerup. Pot să vă întreb ceva?", îl întrerup.
"Orice. Dar vă rog... nu mai fiţi aşa de îngrijorată. Orice!"
" Îmi ziceţi şi mie cât de des vă uitaţi la ceea ce înregistrează videocamera situată în camera principală a sediului? Vreau să zic... de pildă...când o să vizionaţi ceea ce a înregistrat astăzi?"
"Glumiţi?", mă întreabă serios
"Mmmh... da. Nu. Nu ştiu..."
"Lucrez de 12 ani în acest sediu şi nu-mi aduc aminte să fi funcţionat măcar o oră aparatul acela."
"Pe bune? Bwahahahahahaha!!!"
"Signora! Vă simţiţi bine? Fiţi atentă să nu vă înecaţi de atâta râs! Signora!!"
"Bwahahahahahahaha!!! Nu pot să cred. Mi-e rău. Bwahahahaha!!!!""'

Am intrat în microbuzul lui Stefano fără să reuşesc să mă opresc din hohote. Între timp, trupa, nereuşind să se decidă ce traseu să parcurgă şoferul ca să-i lase pe toţi acasă, a decis să mergem cu toţii în Piazza Trilussa să bem o tequila şi să fumăm nişte jointuri.

"Ce-ai soro de râzi aşa? Opreşte-te! Zi! Vii cu noi în Piazza Trilussa?"
"Da! Bwahahahahaha!!!!"
"Ia uite la asta ce defectată e. Ce-ai de nu poţi să te opreşti? Marocanul n-a învârtit nici o marihuana, încă! Stai s-ajungem în centru. Stai! Respiră, dracu'!"
"Bwahahahahahahahaha..."
"Las-o mă, în pace. E româncă. Astea aşa fac! Râd înainte. Şi se pun pe bocit după ce-au fumat şi băut!", îşi dă cu părerea Mortul.

Sunt atât de fericită c-am scăpat ieftin şi astăzi, după o altă zi de lucru, că mă duc să beau un cocktail, să trag în piept un joint şi să şi flirtez, de ce nu...
Cum cu cine? Cu Mortul, evident!
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer