Ce-ar fi fost, dacă ar fi fost...

Ţârrrr... ţârrrrrrr... ţârrrr...
"Da! Cine e?"
"Eu."
"Nici nu mă îndoiam! Puteam să jur."
"Îmi deschizi?", întreb stresată.
"18, Nedelea."
"Eh? Iartă-mă, n-am auzit că fi-miu urlă că-l omoară în bătaie fii-mea!"
"18, Nedeleaaaaa! Dracu să te ia cu memoria ta de căcat! Numărul meu de interfon este 18!", urlă exasperată Laura C.

Închid mobilul şi intru în bloc. Prietena mea locuieşte la etajul unu, dar mie îmi vine să mă zgârii pe faţă de câte ori sunt silită să mă caţăr ca un măgar pe treptele blocului ei (lift veşnic blocat) căci am doi plozi!! Şi unul este încă în cărucior, porca troia! Oare ce-aş fi făcut dacă Laura C. ar fi locuit la etajul 5?!... aş fi schimbat prietena, desigur!!

Laura C. , cu o faţă care nu prevesteşte nici o rază de soare, mă aşteaptă în uşă. Intru. Gigi (plodul meu) vrea suzeta. Dispărută. Sau uitată în taxi acu' 5 minute. Şi o vrea acum! Îl scuip direct pe frunte. Nu plânge, e obişnuit. Dimpotrivă. Râde.

Iar Geta (ploada mea) s-a căcat din nou, că are diaree. De două zile, dar nu contează, sunt obosită, tristă şi mai ales nevrotică aşa că tot ce-am înţeles eu în ultimul timp este că împingând căruciorul pe trotuare cu viteza luminii, pietonii nu se vor prinde de unde vine izul de rahat, aşadar nu vor aprofunda subiectul şi vor merge mai departe liniştiţi... sau nesimţiţi, în loc să sune la serviciile sociale. Aşa că nu mă mai obosesc să schimb pampersul. Deloc!

Anyway...

Laura C. se uită la mine, la plozi şi zice:
"Măcar de data asta puteai s-o alegi pe cealaltă prietena a ta, pe Alina T., că locuieşte în Pipera, în cartierul bogătaşilor, şi chiar dacă e mai nevrotică decât tine are totuşi, o vilă cu 'nspe mii de camere şi băi! Da' tu nu şi nu, vii iar aici şi-mi juri că de data asta chiar îl laşi pe Mister N.N., că nu ţi-o mai trage ca altădată, că nu mai e romantic ca altă dată, că de la rolul principal pe care ţi-l dădea în fiecare film al său, ai trecut (de când ai îmbătrânit şi ţi-au căzut ţâţele, mai ales...) la ăla secundar, ca să sfârşeşti în cele din urmă la ăla de guest star, care mai mult de două minute nu apare... şi nu asta ar fi problema, amica, cât faptul că mă uit la plozii tăi isterici şi mă mir că nici măcar unul din ei n-a luat ceva de la tine, ci numai de la Mister N.N. ăla al tău pe care ţi s-a pus pata acum 18 ani, ai alergat, ai transpirat, ai pierdut până şi pardesiul de lux împrumutat de la cântăreaţa aia celebră... cum o cheamă... Nadine!!, ai făcut orice, numai să-l cucereşti... şi uite şi tu ce-ai realizat!
Şi mai dă-o-n mă-să de treaba, Nedelea, de Pamperşi şi şerveţele umede, ai auzit?... Fii-ta mi-a împuţit casa, cartierul, universul!!"
"Laura!", explodez deodată.
"Ce-i?"
"Recunoaşte că problema ta, de fapt, este că Alina T. stă cu curu' pe o canapea situată într-o sufragerie de 100 de metri pătraţi, în timp ce casa ta întreagă nu depăşeşte 50, aşa-i?"
"Mă cac în sutele de metri pătraţi ale prăjinei tale de prietene, mă scoate din minţi că de câte ori fugi de la nesimţitul ăla de Mister N.N., nu îţi aminteşti niciodată număr meu de interfon, soro!"

Între timp Gigi a aruncat-o pe Geta de la balconul Laurei C., sau invers... nu-mi amintesc exact. Ideea e că de la etajul unu nu moare nimeni aşa c-am fugit direct la Urgenţă cu ei şi de acolo l-am sunat pe tati N.N. care a venit. Peste două ore şi jumătate, bineînţeles.

Era ocupat cu castingul pentru următorul sau film şi dădea probă cu actriţele într-un club, unde, desigur, n-avea semnal, dar ce regizor care se respectă stă cu ochii pe telefon când munceşte?....
Dar eu l-am iertat. Şi de data asta. Din complezenţă. Din disperare. Din plictiseală. Din dragoste. Ce mai contează?

Jur că data viitoare nu mai fug însă la Laura, că şi-aşa nu-mi amintesc numărul ei de interfon de căcat! Mă duc la Alina T care locuieşte în Pipera.
Ok... în Pipera. Dar pe ce strada în Pipera?!

PS. De câteva ori, înainte să adorm, m-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă într-o anume seară, acum vreo 18 ani, nu m-aş fi îmbătat într-un club până am căzut lată pe duşumea şi l-aş fi sărutat pe prinţul N.N. (dacă stau bine şi meditez, partea asta n-am sărit-o) dar ne-am fi şi iubit, de asemenea?
Eu cred că ceea ce aţi citit e varianta pozitivă.
Noapte bună, Mister N.N. Oriunde ai fi. Şi mai ales: Vise plăcute. Măcar ţie...