Cu Traian

"Puţinii prieteni care ne rămîn n-au nevoie de niciun cutremur ca să moară" (Roberto Bolaño).
 
Noi am simţit dintotdeauna că sîntem pe calea cea bună, de aceea de mult cei mai buni, poate, dintre noi au început să se grăbească, să mărească pasul, atingînd viteze absolute şi depăşindu-le şi lăsîndu-ne în urmă şi trăgîndu-ne după ei, să-i putem admira şi descrie, să putem scrie ce fac ei acolo şi să putem spune şi celorlalţi, scăpîndu-ne şi scăpîndu-şi: generaţia '80 nu devine istorie, devine tot mai mult, prin retragerea poeţilor înşişi, poezie, poezia însăşi.
 
Abia acum şi de acum înainte, cînd libertatea pare dată, de-a gata, şi cînd de fapt nu ni s-a dat, poate, decît eliberarea, generaţia '80, ca inventatoare de libertate în semilibertate, poate fi nu recuperată, ci creată, elaborată istoric şi cultural, ca model de creaţie.
 
Unul dintre creatorii acestui model a fost, este Traian T. Coşovei. Pe care aş vrea să-l creez, pot, acum, să îl inventez pentru ceilalţi.
 
Mulţumesc, Traian! Pentru ce-a fost şi pentru ce va mai fi, pentru tot ce vom mai face, de-acum înainte, împreună. Creaţia nu se termină niciodată.