S-a mai încheiat un "interbelic", am mai dat gata unul, ni s-a mai aplecat de unul, ni s-a mai urît o dată cu binele și vrem și-mai-binele.
Cînd "pustiul crește" (Nietzsche) și neantul se propagă O2O (Online-to-Offline), așa cum se întîmplă acum (nu numai în România), ce altceva să faci decît să-ți ascunzi capul în nisip? De la cap ne ascundem capul în nisip. De cap, de minte ne-ascundem capul, cu capul.
"Mesajele Revoluției încă prezente pe clădirea Universității din București, în pericol. «Avem datoria morală să salvăm aceste semne pentru generațiile viitoare», atrag atenția organizații ale societății civile". Evident că sînt pentru, și încă cum. Dar stau și mă întreb dacă nu cu toții - sau foarte mulți dintre noi - vrem (vor) să acoperim aceste mesaje de curaj ale trecutului, din trecut, de trecut (cu vederea) tocmai ca să nu ne mai simțim de rahat - mai ales tinerele generații născute de-a gata într-o libertate pentru ei ușoară, de-a gata, bună de vîndut cheap și de consumat fast. Hai deci mai bine să acoperim trecutul, să nu ne simțim de rahat așa cum, repet, chiar și sîntem. Rahat moale, chiar. De la ce consumăm. (Zic "noi" din politețe și conveniență retorică, din bună-creștere, dar tocmai o astfel de an-atitudine este cea care face imposibil orice "noi" ca subiect istoric activ, nu doar emoțional-reactiv. Emoție ¹ sensibilitate.)
Toți, dar absolut toți "analiștii" valului antidemocratic și antioccidental, mai cu seamă de dreapta fiind, practică o analiză atent, protector "incompletă", adică mint - și ei - prin omisiune. Se feresc ca dracul de tămîie să spună ceva (de rău) despre cauzele capitalist-tehnologice ale dezastrului, despre facilitățile mentalității de consum inclusiv în materie de politică, despre lenea și emoționalismul fals cultural induse și cultivate ca stil de viață, despre tehno-fetișism, tehno-soluționism și despre negaționismul ecologic pe care de fapt îl împărtășesc în tăcere cu reprezentații lor extremiști care s-ar putea acum să ne ia tuturor, adică inclusiv lor, gîtul. Spun cu greu "gîndire critică", dar nevrînd să spună că aceasta înseamnă în primul rînd critică a puterii și a dominației, care tocmai pentru că nu a fost încurajată de acolo de unde îi este locul, adică la stînga, a fost acum recuperată, "antisistem" cică, de populismul de extremă dreapta, zic cel mult Tik Tok pentru că este China, Elon Musk, Doamne, e sfînt, e un "must", foarte puțin despre Trump etc. Bravo! Așa! Iar critica de stînga, cîtă e, vede, neadaptat, numai Marx, și încurajează complezența față de național-comunismul românesc, împărtășind cu dreapta și extrema dreaptă productivismul și extractivismul dezvoltaționist... Între ei, societatea, extremizarea centrală a societății, centralitatea și banalitatea extremizării, capcană pentru toți, viitoare groapă comună a întregii societăți. Nicio scăpare! Pe scurt spus.
Pentru că națiunea nu înseamnă doar ("nemțește", pe fond și rezumativ spus) rasă, comunitate, sol-sînge, ci și - poate mai ales - (revoluționar-"franțuzește") contract, acord.
Revoluția a fost de la început minată, subminată, dublată și, pînă la urmă, înghițită, la propriu mîncată și fagogitată pe de o parte de lovitura de stat, pe de altă parte de contra-revoluție. Revoluția a fost "tradusă", "transmutată" imediat în contra-revoluție, și poate că abia în acest sens se poate vorbi de o "lovitură de stat" internă revoluției, care de fapt, despărțind-o de momentul revoltei, al insurgenței și al insurecției populare, a birocratizat și a "statalizat" revoluția, a "revoluționarizat" revolta. Alt și nou sens al "loviturii de stat": etatizarea revoltei. I se mai spune și "confiscare" sau "furt". Și uite așa a devenit revoluția un "semnificant flotant" pentru oricine.
Nu știam că revoluția nu se învață, decît cel mult formal, la școală. Dar nici nu știu cîtă școală se mai face la școală, în lipsa înseși ideii de autoritate, dar și a unor autentice capacități ludic-creative.
De mult deja, dar cu atît mai mult avînd în vedere ce se întîmplă, ce s-a revărsat peste noi din noi cu ocazia alegerilor, deși putea fi observat și denunțat (cu cine? cui?) de mult: felul în care ținem și ne folosim de telefoane nu poate să nu evoce oricărui văz onest două fantasme antropotehnice - cartea de rugăciuni și cărticica șefului de cuib. Așa umblăm noi prin lume cu nasul în telefoanele noastre, absorbiți de o ideologie reificată, încorporată "practico-inert" și deja somatizată, care, vai, numai instrumente de cunoaștere și de apropiere generalizată, democratizată, cum spuneau cîndva utopiile tehnofile, nu sînt. Înapoiere prin dezvoltare off-ground și hors-sol, pur economică, autonomizată față de societate și tragînd-o tot mai puternic la ea. Sîntem cu toții muncitorii neplătiți, încorporați, "angajați" ai unui mediu în-corporativ tehnologizat (mediul în sens comunicațional s-a unificat cu mediul în sens ecologic, se confundă cu el) căruia nimic nu i se opune (doar el lui însuși pentru a se "revoluționa" constant controlînd și adjudecîndu-și însăși ideea de revoluție), extremele au făcut punte și au unificat, au pavat, au netezit lumea, nu mai există exterior. E gata. Sîntem aproape gata. Vom merge mai departe, sigur, dar așa, de-aici pornind. Schimbări nu pot veni decît din afară, din ce am dat afară și am lăsat, interesat orbește, pe dinafară, în mod catastrofal deci. Singurul exterior, inevitabil anti-uman, umbră a omului. Înăuntru, toți sîntem o mare familie neosclavagistă.
Ca să izolez clar: telefonul ca carte de rugăciuni și cărticică a șefului de cuib. Se arăta de mult, peste tot, se vădește orbitor acum. Acesta e uzul.
Începem deja să pierdem lupta (în mare parte speculativă) cu războiul. Profitînd de vigilența "jandarmilor" economici tipici capitalismului global, ni s-a făcut (și ne-am făcut) deja rău, avem deja pierderi programate în acest război sau, cel puțin într-o primă fază, din pricina lui ca alibi pentru desființarea politicii, adică pentru neutralizarea "războiului" legitim intern.
Inteligență artificială pentru artificial inteligenți. Deștepții îi fac pe restul.
Vechiul adagiu aka noul cuvînt de ordine, vechea tactică de infantilizare și descalificare "ezoterizantă": "încă nu înțelegeți nimic, trebuie să vă alfabetizați digital", "trebuie să vă inițiați (niciodată complet, căci secretele ultime nu vă vor fi niciodată dezvăluite, deci oricum veți rămîne proști, subordonați, subalterni, dar măcar nu veți crăpa, ci veți trudi veseli, crezînd că înțelegeți ceva, pentru noi, stăpînii") - subînțeles, deci: "sau rămîneti de partea de căruță a istoriei", "cădeți în afara istoriei" (care oricum pentru voi/noi din nou "s-a sfîrșit"). În neființă. Vorba aceea: "trebuie să ne adaptăm", specia umană suferă de întîrziere și decalaj cronice.
Votați-Tăiați Porcul! Votați-Tăiați Thradiția și Hidentiția, pardon Hidentitatea! Deși nu se știe cine pe cine mănîncă, cine de cine e mîncat: omul pe porc, sau omul de porc. Nu contează: trăiască Omul-Porc! Sau Porcul-Om. Nu contează. Trăiască Hibridul Tradițional.
Un nou cuplu prezidențial: Trump-Musk. Au încercat deja o lovitură de stat la adresa guvernului federal, deși tocmai a(u) cucerit puterea asupra lui: așa-numitul shutdown, împiedicat in extremis de Cameră (inclusiv de reprezentanți republicani, amenințați cu nereînnoirea candidaturii). Voiau să provoace căderea cît mai repede a guvernului, ceea ce constituie, de fapt, o neașteptată, absurdă, aberantă, dar absolut semnificativă contestare a (rolului) alegerilor, chiar și cînd le cîștigi. Stupefiant (drog, de)!
Absolut halucinant este că știrile de presă despre actualitatea strictă au claritatea, lipsa de echivoc și implacabilitatea unor propoziții de manual de istorie. Delirant.
Adică: bre, citim ziarul (în fine, ce este acum) sau manualul de istorie despre mărețul "interbelic"?
Un nou cuplu și-a luat casă: Trump-Musk, Casa Albă. Casă Albă de piatră deci! Mai ieri luată cu asalt din afară, foarte curînd, luată cu asalt dinăuntru. Ca să rămînă cochilia cu adevărat goală.
Poporul știe cel mai bine, i se poate vedea înțelepciunea milenară la lucru, pe viu, conferindu-i și confirmîndu-i realitatea de subiect-obiect istoric: cel mai bine supraviețuiești trăind sub istorie. Freatic. Pe post de "temei" și de "fundament". Vorace, abisal însă.
"Ministerul Justiției anunță constituirea unui gup de lucru pentru a analiza legislația privind combaterea extremismului de dreapta". În sfîrșit, că pînă acum doar de falsul proces al comunismului a fost vorba. Care proces, al național-comunismului, dacă chiar ar fi avut loc, ar fi trebuit să curețe aceleași figuri sau monede cu două fețe, verzi-roșii (cînd proaspete, cînd pîrguite) legionar-securist-neolegionare: aceeași familie, aceleași neamuri care se pretind Neamul.
Fals paradox metafizico-mecanic (metafizica, altfel de mecanică): poporul, ca fundament, te ține. Te ține: te susține și te reține. Pe loc. Locului. Stai locului, dar și rămîi locului. Pămînt, gravitație.
Cînd "pustiul crește" (Nietzsche) și neantul se propagă O2O (Online-to-Offline), așa cum se întîmplă acum (nu numai în România), ce altceva să faci decît să-ți ascunzi capul în nisip? De la cap ne ascundem capul în nisip. De cap, de minte ne-ascundem capul, cu capul.
"Mesajele Revoluției încă prezente pe clădirea Universității din București, în pericol. «Avem datoria morală să salvăm aceste semne pentru generațiile viitoare», atrag atenția organizații ale societății civile". Evident că sînt pentru, și încă cum. Dar stau și mă întreb dacă nu cu toții - sau foarte mulți dintre noi - vrem (vor) să acoperim aceste mesaje de curaj ale trecutului, din trecut, de trecut (cu vederea) tocmai ca să nu ne mai simțim de rahat - mai ales tinerele generații născute de-a gata într-o libertate pentru ei ușoară, de-a gata, bună de vîndut cheap și de consumat fast. Hai deci mai bine să acoperim trecutul, să nu ne simțim de rahat așa cum, repet, chiar și sîntem. Rahat moale, chiar. De la ce consumăm. (Zic "noi" din politețe și conveniență retorică, din bună-creștere, dar tocmai o astfel de an-atitudine este cea care face imposibil orice "noi" ca subiect istoric activ, nu doar emoțional-reactiv. Emoție ¹ sensibilitate.)
Toți, dar absolut toți "analiștii" valului antidemocratic și antioccidental, mai cu seamă de dreapta fiind, practică o analiză atent, protector "incompletă", adică mint - și ei - prin omisiune. Se feresc ca dracul de tămîie să spună ceva (de rău) despre cauzele capitalist-tehnologice ale dezastrului, despre facilitățile mentalității de consum inclusiv în materie de politică, despre lenea și emoționalismul fals cultural induse și cultivate ca stil de viață, despre tehno-fetișism, tehno-soluționism și despre negaționismul ecologic pe care de fapt îl împărtășesc în tăcere cu reprezentații lor extremiști care s-ar putea acum să ne ia tuturor, adică inclusiv lor, gîtul. Spun cu greu "gîndire critică", dar nevrînd să spună că aceasta înseamnă în primul rînd critică a puterii și a dominației, care tocmai pentru că nu a fost încurajată de acolo de unde îi este locul, adică la stînga, a fost acum recuperată, "antisistem" cică, de populismul de extremă dreapta, zic cel mult Tik Tok pentru că este China, Elon Musk, Doamne, e sfînt, e un "must", foarte puțin despre Trump etc. Bravo! Așa! Iar critica de stînga, cîtă e, vede, neadaptat, numai Marx, și încurajează complezența față de național-comunismul românesc, împărtășind cu dreapta și extrema dreaptă productivismul și extractivismul dezvoltaționist... Între ei, societatea, extremizarea centrală a societății, centralitatea și banalitatea extremizării, capcană pentru toți, viitoare groapă comună a întregii societăți. Nicio scăpare! Pe scurt spus.
Pentru că națiunea nu înseamnă doar ("nemțește", pe fond și rezumativ spus) rasă, comunitate, sol-sînge, ci și - poate mai ales - (revoluționar-"franțuzește") contract, acord.
Revoluția a fost de la început minată, subminată, dublată și, pînă la urmă, înghițită, la propriu mîncată și fagogitată pe de o parte de lovitura de stat, pe de altă parte de contra-revoluție. Revoluția a fost "tradusă", "transmutată" imediat în contra-revoluție, și poate că abia în acest sens se poate vorbi de o "lovitură de stat" internă revoluției, care de fapt, despărțind-o de momentul revoltei, al insurgenței și al insurecției populare, a birocratizat și a "statalizat" revoluția, a "revoluționarizat" revolta. Alt și nou sens al "loviturii de stat": etatizarea revoltei. I se mai spune și "confiscare" sau "furt". Și uite așa a devenit revoluția un "semnificant flotant" pentru oricine.
Nu știam că revoluția nu se învață, decît cel mult formal, la școală. Dar nici nu știu cîtă școală se mai face la școală, în lipsa înseși ideii de autoritate, dar și a unor autentice capacități ludic-creative.
De mult deja, dar cu atît mai mult avînd în vedere ce se întîmplă, ce s-a revărsat peste noi din noi cu ocazia alegerilor, deși putea fi observat și denunțat (cu cine? cui?) de mult: felul în care ținem și ne folosim de telefoane nu poate să nu evoce oricărui văz onest două fantasme antropotehnice - cartea de rugăciuni și cărticica șefului de cuib. Așa umblăm noi prin lume cu nasul în telefoanele noastre, absorbiți de o ideologie reificată, încorporată "practico-inert" și deja somatizată, care, vai, numai instrumente de cunoaștere și de apropiere generalizată, democratizată, cum spuneau cîndva utopiile tehnofile, nu sînt. Înapoiere prin dezvoltare off-ground și hors-sol, pur economică, autonomizată față de societate și tragînd-o tot mai puternic la ea. Sîntem cu toții muncitorii neplătiți, încorporați, "angajați" ai unui mediu în-corporativ tehnologizat (mediul în sens comunicațional s-a unificat cu mediul în sens ecologic, se confundă cu el) căruia nimic nu i se opune (doar el lui însuși pentru a se "revoluționa" constant controlînd și adjudecîndu-și însăși ideea de revoluție), extremele au făcut punte și au unificat, au pavat, au netezit lumea, nu mai există exterior. E gata. Sîntem aproape gata. Vom merge mai departe, sigur, dar așa, de-aici pornind. Schimbări nu pot veni decît din afară, din ce am dat afară și am lăsat, interesat orbește, pe dinafară, în mod catastrofal deci. Singurul exterior, inevitabil anti-uman, umbră a omului. Înăuntru, toți sîntem o mare familie neosclavagistă.
Ca să izolez clar: telefonul ca carte de rugăciuni și cărticică a șefului de cuib. Se arăta de mult, peste tot, se vădește orbitor acum. Acesta e uzul.
Începem deja să pierdem lupta (în mare parte speculativă) cu războiul. Profitînd de vigilența "jandarmilor" economici tipici capitalismului global, ni s-a făcut (și ne-am făcut) deja rău, avem deja pierderi programate în acest război sau, cel puțin într-o primă fază, din pricina lui ca alibi pentru desființarea politicii, adică pentru neutralizarea "războiului" legitim intern.
Inteligență artificială pentru artificial inteligenți. Deștepții îi fac pe restul.
Vechiul adagiu aka noul cuvînt de ordine, vechea tactică de infantilizare și descalificare "ezoterizantă": "încă nu înțelegeți nimic, trebuie să vă alfabetizați digital", "trebuie să vă inițiați (niciodată complet, căci secretele ultime nu vă vor fi niciodată dezvăluite, deci oricum veți rămîne proști, subordonați, subalterni, dar măcar nu veți crăpa, ci veți trudi veseli, crezînd că înțelegeți ceva, pentru noi, stăpînii") - subînțeles, deci: "sau rămîneti de partea de căruță a istoriei", "cădeți în afara istoriei" (care oricum pentru voi/noi din nou "s-a sfîrșit"). În neființă. Vorba aceea: "trebuie să ne adaptăm", specia umană suferă de întîrziere și decalaj cronice.
Votați-Tăiați Porcul! Votați-Tăiați Thradiția și Hidentiția, pardon Hidentitatea! Deși nu se știe cine pe cine mănîncă, cine de cine e mîncat: omul pe porc, sau omul de porc. Nu contează: trăiască Omul-Porc! Sau Porcul-Om. Nu contează. Trăiască Hibridul Tradițional.
Un nou cuplu prezidențial: Trump-Musk. Au încercat deja o lovitură de stat la adresa guvernului federal, deși tocmai a(u) cucerit puterea asupra lui: așa-numitul shutdown, împiedicat in extremis de Cameră (inclusiv de reprezentanți republicani, amenințați cu nereînnoirea candidaturii). Voiau să provoace căderea cît mai repede a guvernului, ceea ce constituie, de fapt, o neașteptată, absurdă, aberantă, dar absolut semnificativă contestare a (rolului) alegerilor, chiar și cînd le cîștigi. Stupefiant (drog, de)!
Absolut halucinant este că știrile de presă despre actualitatea strictă au claritatea, lipsa de echivoc și implacabilitatea unor propoziții de manual de istorie. Delirant.
Adică: bre, citim ziarul (în fine, ce este acum) sau manualul de istorie despre mărețul "interbelic"?
Un nou cuplu și-a luat casă: Trump-Musk, Casa Albă. Casă Albă de piatră deci! Mai ieri luată cu asalt din afară, foarte curînd, luată cu asalt dinăuntru. Ca să rămînă cochilia cu adevărat goală.
Poporul știe cel mai bine, i se poate vedea înțelepciunea milenară la lucru, pe viu, conferindu-i și confirmîndu-i realitatea de subiect-obiect istoric: cel mai bine supraviețuiești trăind sub istorie. Freatic. Pe post de "temei" și de "fundament". Vorace, abisal însă.
"Ministerul Justiției anunță constituirea unui gup de lucru pentru a analiza legislația privind combaterea extremismului de dreapta". În sfîrșit, că pînă acum doar de falsul proces al comunismului a fost vorba. Care proces, al național-comunismului, dacă chiar ar fi avut loc, ar fi trebuit să curețe aceleași figuri sau monede cu două fețe, verzi-roșii (cînd proaspete, cînd pîrguite) legionar-securist-neolegionare: aceeași familie, aceleași neamuri care se pretind Neamul.
Fals paradox metafizico-mecanic (metafizica, altfel de mecanică): poporul, ca fundament, te ține. Te ține: te susține și te reține. Pe loc. Locului. Stai locului, dar și rămîi locului. Pămînt, gravitație.