Am fost forțat (mînat) recent de o anchetă mult mai largă despre Brâncuși (care va apărea în viitorul apropiat în cu totul alt context) să răspund la o întrebare despre copilărie și artă. Și iată ce a ieșit. Cred efectiv asta. Dar va trebui, evident, să dezvolt.
O epocală carte de convorbiri a lui Marin Preda (alt țăran român [la fel ca Brâncuși]), cu Florin Mugur, se intitulează Viața ca o pradă. De multă vreme, dar azi mai mult ca oricînd - parcă s-ar da o bătălie finală, sau măcar un asalt decisiv -, copilăria este o pradă. Și chiar o pradă ușoară.
Astăzi, capitalismul matematic, științific, suprem (a existat un "socialism științific" parodic, azi însă trăim într-un capitalism științific efectiv, pe bune), organizează nu o cruciadă a copiilor, ci o cruciadă împotriva copilăriei. Putem vorbi chiar de un capitalism pedofilic, violul colectiv, în masă, împotriva copilăriei constituindu-l inteligența artificială, acest autentic - abia el - complot.
Copilăria e geniul. Și geniul trebuie să dispară, iar arta, doar să decoreze superavuțiile. Omenirea trebuie lipsită de copilărie. De ce? Ca să nu inventeze, să nu creeze. Pentru ca viața să nu aibă nicio șansă de a deveni o operă de artă, de a fi trăită cu adevărat, personal, ca artă și cu artă. Copilăria e arta. Dar noi, azi, în locul copilăriei-artă avem parte de tehnologie-infantilizare.
Copilăria, arta, noutatea, creația trebuie prevenite, să nici nu apuce să se întîmple. Nici nu mai poate fi vorba de reprimare sau de cenzură. Reprimarea și cenzura (și corelativul lor, manipularea) sînt judecate tardive și costisitoare. Viul trebuie preluat din fașă. Ba chiar, foarte curînd, programat. Și atunci gata. Nu, nu vom muri. Nu, nu vom fi uciși. Nu de moarte trebuie să ne temem. Ci de ne-viață. Nu vom muri, ci nu vom trăi.
Filosofic, trăim - din păcate - o confirmare a marii teorii eretice despre putere a lui Michel Foucault: triumful lui Foucault.
Și dez-alfabetizarea prin școală. Necesitatea unei prelungiri și actualizări a marii analize a lui Ivan Illich privind necesitatea, nu a de-școlarizării, ci - traducere, cred, mai exactă a lui deschooling - a de-scolării (împotriva captării viului uman de către școala-uzină).
Capitalism Preventiv-Pedofilic, însă, deocamdată. O nouă etapă penultimă.
Preventive Pedophilic Capitalism (PPC).
O epocală carte de convorbiri a lui Marin Preda (alt țăran român [la fel ca Brâncuși]), cu Florin Mugur, se intitulează Viața ca o pradă. De multă vreme, dar azi mai mult ca oricînd - parcă s-ar da o bătălie finală, sau măcar un asalt decisiv -, copilăria este o pradă. Și chiar o pradă ușoară.
Astăzi, capitalismul matematic, științific, suprem (a existat un "socialism științific" parodic, azi însă trăim într-un capitalism științific efectiv, pe bune), organizează nu o cruciadă a copiilor, ci o cruciadă împotriva copilăriei. Putem vorbi chiar de un capitalism pedofilic, violul colectiv, în masă, împotriva copilăriei constituindu-l inteligența artificială, acest autentic - abia el - complot.
Copilăria e geniul. Și geniul trebuie să dispară, iar arta, doar să decoreze superavuțiile. Omenirea trebuie lipsită de copilărie. De ce? Ca să nu inventeze, să nu creeze. Pentru ca viața să nu aibă nicio șansă de a deveni o operă de artă, de a fi trăită cu adevărat, personal, ca artă și cu artă. Copilăria e arta. Dar noi, azi, în locul copilăriei-artă avem parte de tehnologie-infantilizare.
Copilăria, arta, noutatea, creația trebuie prevenite, să nici nu apuce să se întîmple. Nici nu mai poate fi vorba de reprimare sau de cenzură. Reprimarea și cenzura (și corelativul lor, manipularea) sînt judecate tardive și costisitoare. Viul trebuie preluat din fașă. Ba chiar, foarte curînd, programat. Și atunci gata. Nu, nu vom muri. Nu, nu vom fi uciși. Nu de moarte trebuie să ne temem. Ci de ne-viață. Nu vom muri, ci nu vom trăi.
Filosofic, trăim - din păcate - o confirmare a marii teorii eretice despre putere a lui Michel Foucault: triumful lui Foucault.
Și dez-alfabetizarea prin școală. Necesitatea unei prelungiri și actualizări a marii analize a lui Ivan Illich privind necesitatea, nu a de-școlarizării, ci - traducere, cred, mai exactă a lui deschooling - a de-scolării (împotriva captării viului uman de către școala-uzină).
Capitalism Preventiv-Pedofilic, însă, deocamdată. O nouă etapă penultimă.
Preventive Pedophilic Capitalism (PPC).