Mi s-a părut necesar și potrivit să spun de curînd (în legătură cu nefericita organizare, în București, a unei expoziții rămase, pînă una, alta, invizibile) că opera de artă nu se termină odată cu executarea ei, că, mai concret spus, artiștii trebuie să vegheze neîntrerupt, atît cît este posibil, asupra felului în care circulă și le sînt folosite operele, asupra locurilor și contextelor (instituții și circumstanțe) în care acestea sînt expuse, asupra discursurilor care le încadrează sau care se folosesc de ele ca pretext și asupra persoanelor (curatori, oameni politici etc.) care vin să li se alăture. Așa-zisa autonomie a operei de artă poate fi un pericol de moarte pentru arta însăși. Iar dreptul moral al autorului asupra propriei opere este inalienabil și imprescriptibil. Acesta poate oricînd - trebuie să poată oricînd - să protesteze împotriva unei alăturări, instituții, discurs sau persoane care ajung să se folosească de opera sa, potrivit a ceea ce se numește deja (în plin scandal legat de editura Grasset: pentru amănunte, vezi presa franceză) clauză de conștiință: nu putem fi de acord cu orice alăturare, cu expunerea operelor noastre oriunde, de către oricine, în rînd cu orice discurs.
La fel și în cazul gîndirii și al scrisului în general. Trebuie să avem nu numai responsabilitatea propriului scris, a cuvintelor, termenilor și conceptelor pe care le folosim și pe care, prin urmare, le propagăm (făcîndu-le, chiar fără să vrem, propagandă). Trebuie să avem și grijă de cum pot fi termenii, conceptele, ipotezele, teoriile noastre folosite împotriva lor însele, recuperate și întoarse pe dos. Nu trăim oare tocmai într-un moment al unei odioase, monstruoase, obscene recuperări a unei teorii considerate de stînga de către dreapta extremă, exemplul cel mai flagrant constituindu-l așa-numitul "gramscianism de dreapta" și chiar de extremă dreapta, axat pe revoluția culturală reacționară pentru asigurarea unei adevărate, profunde hegemonii politice? Ba da.
Deci gînditori, intelectuali, autori de discursuri filosofice, sociologice, antropologice, economice și chiar ecologice - de discursuri politice nici nu mai vorbesc: toate discursurile sînt politice, unele declarat și direct, altele implicit și pe ocolite -, nu doar aveți grijă ce spuneți și cu ce cuvinte, ci aveți grijă și cine se poate folosi de spusele voastre și în ce guri și pe ce mîini, mai mult sau mai puțin curate, pot ajunge gîndurile voastre. Încercați să preveniți, încă din faza de concepție - atît cît este posibil - felul în care gîndirea v-ar putea fi deturnată. "Opera" nu poate rămîne "deschisă" decît în condiții de onestitate intelectuală și de bună-credință politică, de respectare a regulilor unui joc de idei onest - ceea ce nu mai e cazul. Și pe "piața ideilor" au apărut și mai ales s-au înmulțit și chiar s-au banalizat și normalizat prădătorii, falsificatorii, șarlatanii și impostorii interesați - pe scurt, dușmanii nu doar ai gîndirii unora sau a altora, ci ai gîndirii în genere și ca atare.
Aveți grijă de cuvintele, conceptele și teoriile voastre. De metaforele și de tropii inerenți discursurilor voastre, conceptualizării și teoretizării - pe scurt, gîndirii, în genere și ca atare. Această grijă face parte din gîndirea însăși. Trebuie să gîndim cu grijă, deopotrivă îngrijit și responsabil, față de ceilalți, dar și față de noi înșine.
La fel și în cazul gîndirii și al scrisului în general. Trebuie să avem nu numai responsabilitatea propriului scris, a cuvintelor, termenilor și conceptelor pe care le folosim și pe care, prin urmare, le propagăm (făcîndu-le, chiar fără să vrem, propagandă). Trebuie să avem și grijă de cum pot fi termenii, conceptele, ipotezele, teoriile noastre folosite împotriva lor însele, recuperate și întoarse pe dos. Nu trăim oare tocmai într-un moment al unei odioase, monstruoase, obscene recuperări a unei teorii considerate de stînga de către dreapta extremă, exemplul cel mai flagrant constituindu-l așa-numitul "gramscianism de dreapta" și chiar de extremă dreapta, axat pe revoluția culturală reacționară pentru asigurarea unei adevărate, profunde hegemonii politice? Ba da.
Deci gînditori, intelectuali, autori de discursuri filosofice, sociologice, antropologice, economice și chiar ecologice - de discursuri politice nici nu mai vorbesc: toate discursurile sînt politice, unele declarat și direct, altele implicit și pe ocolite -, nu doar aveți grijă ce spuneți și cu ce cuvinte, ci aveți grijă și cine se poate folosi de spusele voastre și în ce guri și pe ce mîini, mai mult sau mai puțin curate, pot ajunge gîndurile voastre. Încercați să preveniți, încă din faza de concepție - atît cît este posibil - felul în care gîndirea v-ar putea fi deturnată. "Opera" nu poate rămîne "deschisă" decît în condiții de onestitate intelectuală și de bună-credință politică, de respectare a regulilor unui joc de idei onest - ceea ce nu mai e cazul. Și pe "piața ideilor" au apărut și mai ales s-au înmulțit și chiar s-au banalizat și normalizat prădătorii, falsificatorii, șarlatanii și impostorii interesați - pe scurt, dușmanii nu doar ai gîndirii unora sau a altora, ci ai gîndirii în genere și ca atare.
Aveți grijă de cuvintele, conceptele și teoriile voastre. De metaforele și de tropii inerenți discursurilor voastre, conceptualizării și teoretizării - pe scurt, gîndirii, în genere și ca atare. Această grijă face parte din gîndirea însăși. Trebuie să gîndim cu grijă, deopotrivă îngrijit și responsabil, față de ceilalți, dar și față de noi înșine.