Dinainte de toate disperările și populismele provocate mai cu seamă de băștinași pe spinarea în general a străinilor (figurați cel mai recent de migranți și de refugiați: mai corect spus, de deplasați: nimeni nu pleacă de bună voie în bejenie), dar și a autohtonilor, o frumoasă și dreaptă poezie de Paști, descoperită din întîmplare (din păcate needitată și fără referințe), dovadă și de adevărată poezie, și de adevărată credință creștină, tot mai îndepărtate una de alta (și chiar uitate), orice s-ar crede. Ioan Alexandru:
Vine un musafir la noi în casă
Aducător de har orice străin
Îl vom pune în frunte la masă
Lîngă pîine și vin
Cît ne este vatra de săracă
Pe cît sîntem de mulți lîngă foc
Îi place lui Dumnezeu să petreacă
Cu noi la un loc
Fărîmiturile-astea puține
Trebuie să le-mpărțim chibzuit
Să rămînă coșurile pline
Din cît a prisosit
Fiece casă-mpărăție
Fiece masa prestol
Prin fiecine poate să vie
De cînd mormîntul e gol
Eforturi terminologice intense pentru a descrie ororile zilei-noapte de azi strict, termeni noi răsfoind presa, în prima zi de Paști: thanatocrație (apropo mai cu seamă de Trump, dar extensibil) , domicid (apropo mai cu seamă de Gaza și de Liban, dar extensibil la "dezvoltările imobiliare" din vreme de pace și la dezvoltarea urbană în genere, de pildă). Super! Hristos a înviat! Cît mai trebuie să murim pînă la înviere? De cîtă distrugere mai este nevoie? Răspuns: fără număr. Morții nu sînt pierderi, ci bani doar ai unora.
Revoltat, liberal, conservator, iliberal: de la anti-sovietism la pro-rusism. Rămîne un pericol, va continua cît poate să dăuneze. Dar nu de la putere. E vorba de Orban Viktor. Se va schimba însă și Ungaria? Cît de cît. Cît?
Și-a mai luat-o Trump pe un front, direct în frunte, Axa Washington-Moscova a pierdut o verigă-cheie, "școala dictatorilor" de la Budapesta a intrat, să sperăm, în vacanță prelungită, declarata coloană a cincea anti-europeană reintră la loc în rolul ei subpămîntean de cîrtiță, războiul e în toi, puțină frînă la avîntul reacționarilor.
Pe scurt, Viktor Ormuz.
Să fie însă clar, să nu ne facem iluzii: în Ungaria e o corecție la dreapta, înapoi spre centru - o recentrare pe dreapta -, dar nu o revoluție. Orban o luase atît de mesianic razna încît ieșise în decor, iar acum contra-mișcarea pare radicală, dar nu e. Se poate doar vorbi din nou cu conducerea Ungariei, atît, fără șantaje, amenințări și mai ales, să sperăm, trădări și "redirecționări" către Putin. Interior, poate fără mafie. Dar le va fi greu, ăștia au minat totul, pînă la fundații și piloni.
Vance în van la Budapesta. Ca și la Islamabad. Bad în van(ce).
"Ruszkik haza!" (Donald Tusk, după victoria lui Péter Magyar). Adică, "Ruși, marș acasă!" (slogan maghiar din 1956, valabil din nou, neîncetat). În sfîrșit, poate că din nou tot Estul poate spune într-un glas asta. Ruși și amicii, desigur, și nu etnic, ci politic vorbind.
"JD Vance proves he's a lightweight twice in 48 hours. Congratulations to the people of Hungary -- democracy, free press and human rights win today. There is hope" (Gavin Newsom).
Cînd gîndești eronat nu ai ce căuta la palat. Vaya con Orban, Hunor Kelemen!
E clar, fosilii (combustibilii) finanțează (din buzunarele democrațiilor) fosilele (anti-democrațiile). E clar că e nevoie de altceva, de o eliberare din sclavia față de sclavagiști. A continua la fel e absurd: "Democrațiile noastre și-au clădit promisiunile sociale pe o bază de energie abundentă și ieftină. Protecțiile sociale, drepturile, consumul: întreaga această construcție se bazează pe un pact implicit cu petrolul. Cînd prețurile cresc, libertățile celor mai vulnerabili sînt primele afectate. (...) Europa, în calitate de importatoare de hidrocarburi, se regăsește de fiecare dată în postura de debitor strategic: obligată să finanțeze, prin consumul său, regimuri ale căror acțiuni le contestă și să-și expună gospodăriile la o volatilitate pe care niciun scut tarifar nu o poate contracara pe termen lung" (Lucas Chancel, Thomas Piketty, Jean Pisani-Ferry, Laurence Tubiana, Le Monde, 16 aprilie 2026).
Hai că pînă la urmă marea și vechea editură franceză Grasset o să-i mai publice doar pe coriferii extremei drepte, cauționați, vai, de atît de independentul (încă nu pun ghilimele) Boualem Sansal (mare scriitor căruia i-am tradus o capodoperă).
Urmuz, strîmtoarea minții, mintea la strîmtoare.
Vine un musafir la noi în casă
Aducător de har orice străin
Îl vom pune în frunte la masă
Lîngă pîine și vin
Cît ne este vatra de săracă
Pe cît sîntem de mulți lîngă foc
Îi place lui Dumnezeu să petreacă
Cu noi la un loc
Fărîmiturile-astea puține
Trebuie să le-mpărțim chibzuit
Să rămînă coșurile pline
Din cît a prisosit
Fiece casă-mpărăție
Fiece masa prestol
Prin fiecine poate să vie
De cînd mormîntul e gol
Eforturi terminologice intense pentru a descrie ororile zilei-noapte de azi strict, termeni noi răsfoind presa, în prima zi de Paști: thanatocrație (apropo mai cu seamă de Trump, dar extensibil) , domicid (apropo mai cu seamă de Gaza și de Liban, dar extensibil la "dezvoltările imobiliare" din vreme de pace și la dezvoltarea urbană în genere, de pildă). Super! Hristos a înviat! Cît mai trebuie să murim pînă la înviere? De cîtă distrugere mai este nevoie? Răspuns: fără număr. Morții nu sînt pierderi, ci bani doar ai unora.
Revoltat, liberal, conservator, iliberal: de la anti-sovietism la pro-rusism. Rămîne un pericol, va continua cît poate să dăuneze. Dar nu de la putere. E vorba de Orban Viktor. Se va schimba însă și Ungaria? Cît de cît. Cît?
Și-a mai luat-o Trump pe un front, direct în frunte, Axa Washington-Moscova a pierdut o verigă-cheie, "școala dictatorilor" de la Budapesta a intrat, să sperăm, în vacanță prelungită, declarata coloană a cincea anti-europeană reintră la loc în rolul ei subpămîntean de cîrtiță, războiul e în toi, puțină frînă la avîntul reacționarilor.
Pe scurt, Viktor Ormuz.
Să fie însă clar, să nu ne facem iluzii: în Ungaria e o corecție la dreapta, înapoi spre centru - o recentrare pe dreapta -, dar nu o revoluție. Orban o luase atît de mesianic razna încît ieșise în decor, iar acum contra-mișcarea pare radicală, dar nu e. Se poate doar vorbi din nou cu conducerea Ungariei, atît, fără șantaje, amenințări și mai ales, să sperăm, trădări și "redirecționări" către Putin. Interior, poate fără mafie. Dar le va fi greu, ăștia au minat totul, pînă la fundații și piloni.
Vance în van la Budapesta. Ca și la Islamabad. Bad în van(ce).
"Ruszkik haza!" (Donald Tusk, după victoria lui Péter Magyar). Adică, "Ruși, marș acasă!" (slogan maghiar din 1956, valabil din nou, neîncetat). În sfîrșit, poate că din nou tot Estul poate spune într-un glas asta. Ruși și amicii, desigur, și nu etnic, ci politic vorbind.
"JD Vance proves he's a lightweight twice in 48 hours. Congratulations to the people of Hungary -- democracy, free press and human rights win today. There is hope" (Gavin Newsom).
Cînd gîndești eronat nu ai ce căuta la palat. Vaya con Orban, Hunor Kelemen!
E clar, fosilii (combustibilii) finanțează (din buzunarele democrațiilor) fosilele (anti-democrațiile). E clar că e nevoie de altceva, de o eliberare din sclavia față de sclavagiști. A continua la fel e absurd: "Democrațiile noastre și-au clădit promisiunile sociale pe o bază de energie abundentă și ieftină. Protecțiile sociale, drepturile, consumul: întreaga această construcție se bazează pe un pact implicit cu petrolul. Cînd prețurile cresc, libertățile celor mai vulnerabili sînt primele afectate. (...) Europa, în calitate de importatoare de hidrocarburi, se regăsește de fiecare dată în postura de debitor strategic: obligată să finanțeze, prin consumul său, regimuri ale căror acțiuni le contestă și să-și expună gospodăriile la o volatilitate pe care niciun scut tarifar nu o poate contracara pe termen lung" (Lucas Chancel, Thomas Piketty, Jean Pisani-Ferry, Laurence Tubiana, Le Monde, 16 aprilie 2026).
Hai că pînă la urmă marea și vechea editură franceză Grasset o să-i mai publice doar pe coriferii extremei drepte, cauționați, vai, de atît de independentul (încă nu pun ghilimele) Boualem Sansal (mare scriitor căruia i-am tradus o capodoperă).
Urmuz, strîmtoarea minții, mintea la strîmtoare.