Traducînd intraductibilitatea Estului (Milan Kundera)

Surghiunit din propria limbă (dar cînd este o limbă a cuiva? scriitorii adevărați își croiesc propriul idiom în limbile materne și naționale) și condamnat la traducere, prizonier în trupul unor limbi străine (dar cînd este o limbă cu adevărat și cu totul străină?), Milan Kundera învață, în aceste texte, să scrie în limba străină de refugiu și de azil pe care a adoptat-o și care l-a adoptat: franceza. Kundera nu este Cioran, experiențele lor de exil cultural, lingvistic și de creație sînt diferite și exemplare tocmai prin diferența lor îmbogățitoare. Cioran a "sărit" direct și cu totul în universalitate prin universalitatea istoric cucerită și construită a limbii franceze, în vreme ce Kundera scrie-(se) traduce, adică se străduiește să transporte și să exprime situația "idiomatică", intraductibilitatea (culturală și istorică) relativă nu doar a țării și a culturii sale, ci a unei întregi zone: Europa Centrală (adică tragic intermediară între Est și Vest). Franceza lui este precisă, atentă, fals simplă, un pic crispată și "elementară", ezitînd imperceptibil mai ales în ceea ce privește timpurile verbale și microscopica potrivire, din cînd în cînd, a unor cuvinte, dar și cutezînd crearea unor cuvinte-concepte noi (mizomuz, infantocrație, mijlocitate, ordinaritate etc.), după tipare mai mult sau mai puțin "la modă", dar foarte în spiritul limbii franceze, ca pentru a testa stăpînirea ei.
 
Cum să traduci această franceză a unui scriitor care se luptă să se traducă nu doar pe sine, ci să "care" trupul, sufletul și spiritul unei întregi culturi și ale unei întregi istorii "regionale", ironic centrale, de fapt semi-periferice (Estul traduce mult și s-a creat prin traducere, dar este puțin și uneori eronat și abuziv tradus)? Cum să traduci o traducere, o scriitură-traducere ("extraducere", cum i se spune "tehnic", de fapt est-traducere)? Urmînd indicațiile autorului însuși: prin fidelitate.
 
În ceea ce privește ordinea "articolelor" din dicționarul-atelier personal "Optzeci și nouă de cuvinte" provocat (Pierre Nora ajutîndu-l astfel pe Kundera să se "instaleze" productiv în limba franceză, adică să supraviețuiască și să se salveze), am respectat, așadar, ordinea stabilită de autor în funcție de limba franceză, dat fiind că, de multe ori, ideile "intrărilor" acestui dicționar par a veni una din alta, prin contiguitate și contaminare. Am semnalat, însă, de fiecare dată originalul între paranteze drepte.
 
Pentru prilejuirea acestei experiențe traductive excepționale (pe care o voi dezvolta pe îndelete, așa cum se cuvine, altundeva), toată recunoștința mea editurii Humanitas Fiction.