"Figure majeure de la scène artistique contemporaine, Laure Prouvost [...] décrit sa pratique artistique comme un acte de traduction..." (din argumentul instalației Nous, frissons d'étoiles [Noi, fiori de stele], Paris, Grand Palais, 10 iunie-26 iulie 2026).
Arta, traducere. Arta-traducere.
Pare că doar traduc, și poate naște nedumerire și o anumită senzație de superioritate (adică un soi de dispreț) faptul de a persista în traducere nu numai cînd totul este deja tradus, ci totul se poate, nu-i așa, traduce "instant", "automat" - ca de la sine. Naturalizare a traducerii. Adică, din nou, dispariție, ocultare, conjurare a traducerii. Abia ce începuse să apară, să răsară, să reiasă (re-iasă).
Gata: traducerea, pericol și insultă. A traduce e degradant și descalificant, "minorant": te trage în jos și te scoate în afară. "Creatorii" "se exprimă": sfidează și desfid însăși ideea de traducere. Dar mor să fie traduși. Ei nu traduc, dar mor să fie traduși. Adică nu doar să supraviețuiască, ci să se multiplice.
Fantoma traducerii bîntuie artele, umanitatea. Trebuie deci izgonită, sau măcar ținută sub tăcere. Refulată și ocultată. Din nou. La loc.
Pare prin urmare că doar traduc, dar cu toții traducem, iar cînd nu (vrem să știm că) traducem, devenim inumani și chiar antiumani.
Pare că doar traduc, dar este o lecție în act, o învățătură în desfășurare. Nevăzută, deși publică.
Pare că "doar" traduc. Da, traduc - adică?
Nu operă, ci lecție publică la vedere, mascată de cei ce nu vor să o vadă, căci le-ar distruge, le-ar afecta "naturalețea" încrederii culturale în sine, aplombul (și "surplombul") expresivității genuin-imediate. Automaticitatea naturaleții și a naturalității.
Nu operă, ci lecție publică: traduceți! În tot ce faceți, traduceți! Fiți conștienți și recunoașteți, și apoi practicați programatic. În tot ce faceți (,) traduceți. În primul rînd pe voi înșivă. Sîntem permanent în traducere. În alții și unii în alții. În traducere, adică nu doar în devenire, ci în deveniri.
Să traducem ca să (ne) transformăm.
Umanizare prin traducere.
Traducerea, din nou, se ascunde, dispare. Așa și trebuie practicată. Ca tehnică de sine.
Traducerea se traduce.
Arta, traducere. Arta-traducere.
Pare că doar traduc, și poate naște nedumerire și o anumită senzație de superioritate (adică un soi de dispreț) faptul de a persista în traducere nu numai cînd totul este deja tradus, ci totul se poate, nu-i așa, traduce "instant", "automat" - ca de la sine. Naturalizare a traducerii. Adică, din nou, dispariție, ocultare, conjurare a traducerii. Abia ce începuse să apară, să răsară, să reiasă (re-iasă).
Gata: traducerea, pericol și insultă. A traduce e degradant și descalificant, "minorant": te trage în jos și te scoate în afară. "Creatorii" "se exprimă": sfidează și desfid însăși ideea de traducere. Dar mor să fie traduși. Ei nu traduc, dar mor să fie traduși. Adică nu doar să supraviețuiască, ci să se multiplice.
Fantoma traducerii bîntuie artele, umanitatea. Trebuie deci izgonită, sau măcar ținută sub tăcere. Refulată și ocultată. Din nou. La loc.
Pare prin urmare că doar traduc, dar cu toții traducem, iar cînd nu (vrem să știm că) traducem, devenim inumani și chiar antiumani.
Pare că doar traduc, dar este o lecție în act, o învățătură în desfășurare. Nevăzută, deși publică.
Pare că "doar" traduc. Da, traduc - adică?
Nu operă, ci lecție publică la vedere, mascată de cei ce nu vor să o vadă, căci le-ar distruge, le-ar afecta "naturalețea" încrederii culturale în sine, aplombul (și "surplombul") expresivității genuin-imediate. Automaticitatea naturaleții și a naturalității.
Nu operă, ci lecție publică: traduceți! În tot ce faceți, traduceți! Fiți conștienți și recunoașteți, și apoi practicați programatic. În tot ce faceți (,) traduceți. În primul rînd pe voi înșivă. Sîntem permanent în traducere. În alții și unii în alții. În traducere, adică nu doar în devenire, ci în deveniri.
Să traducem ca să (ne) transformăm.
Umanizare prin traducere.
Traducerea, din nou, se ascunde, dispare. Așa și trebuie practicată. Ca tehnică de sine.
Traducerea se traduce.