S.F.M.I. reprezintă acumulări de aspiraţii, vise şi dorinţe referitoare la încercările nereuşite ale copilului interior de a se exprima liber, în afara corpului şi mentalităţii de adult sau adult în devenire. La nivelul copiilor, virusul se instalează de la vârste fragede, implantând concomitent în corp celule de tip viitorus preparatus, visandum doritus, şi vrutus atenţius insistatum oferitus. Încercările şi tratamentele medicamentoase au rolul de a îndepărta manifestările brute ale bolii pentru o perioadă nedeterminată, acestea urmând să reapară la anumite perioade de timp, în funcţie de sistemul imunitar al fiecărui individ. Nu există vârste specifice la care să se manifeste în rânduri repetate şi la intervaluri scurte de timp, însă se observă o uşoară tentă de îmbolnăvire mai deasă la indivizii care sunt supuşi la stres continuu. Evenimentele de acest tip sunt: admiterile, examenele speciale, căutarea unui loc de muncă, lucrul suplimentar, temele, temerile referitoate la ce fac indivizii de fapt cu viaţa lor ş.a.m.d. Acestea par a fi întâlnite cel mai des la vârsta adolescenţei în faza terminală (acest aspect este încă în studiu).
Principalele dorinţe ale copilului interior sunt acelea de a sta acasă în momentele de cumpănă (şi nu numai), de a duce o viaţă simplă, de a viziona seriale TV (pe internet), de a desena, a scrie, a mânca dulciuri, fructe, supe de pui şi de a consuma ceaiuri fierbinţi, limonade, vitamine (efervescente sau nu) cu gust de fructe / ciocolată / vanilie ş.a., vitamina C, miere de albine şi nevoia de atenţie specială din partea persoanelor apropiate (o păturică, un măsăjel, un ceiuţ, un medicamenţel, un pupic pe fruntică etc).
S.F.M.I. presupune, la nivel psihologic exteriorizat, eliberarea copilului din noi, prin următoarele manifestări:
strănutul: datorat gâdilicilor nazali cauzaţi de praful stelar acumulat în timpul visatului cu ochii deschişi; se manifestă prin emiterea unui zgomot amuzant, care începe cu "H" şi în cele mai dese cazuri se termină cu "CIU"; sunetul poate varia (de exemplu, "PIKACHU"), în funcţie de originalitatea / perspicacitatea / inspiraţia de moment a fiecărui individ;
curgerea nasului, înroşirea sa, vocea înfundată: are un impact simpatico-înduioşător asupra cercului de cunoştinţe; provoacă des amuzamentul ("Haha, ai nasul înfundat şi roşu, parcă eşti un roboţel... Sau un clovn... Sau Rudolf. Hei, Rudolf!" sau întrebările inutile, general valabile, care variază de la "Ce ai păţit?" la "Ai răcit?" şi, în final, "De ce nu ai avut grijă de tine?"); aceste lucruri atrag cu sine eventuale tulburări de identitate, oboseală, lehamite, dorinţă de a zace numai în pat, departe de factorii exteriori; meditatul excesiv asupra acestor aspecte poate duce la nerecunoaşterea propriei persoane şi alte efecte mai sus menţionate (indivizii nu mai ştiu exact ce vor de la viaţă, dacă destinul le este sau nu potrivnic, dacă au toate calităţile pentru o carieră de succes etc.), aşa că bolnavii încearcă să îşi ocupe timpul cu alte activităţi, recreative;
durerile în gât: pot fi cauzate de mai multe elemente, cum ar fi strigătele imature în timpul jocurilor din pauzele de lucru, alături de colegi (fapt ce le irită adesea pe colegele înfumurate şi determină repetarea acţiunii după modelul "de-a dracu'"), alergatul în frig fără fular, prinderea fulgilor de zăpadă cu limba, consumarea de îngheţată în perioadele reci, spălatul pe cap şi ieşitul afară, îmbrăcămintea subţire care arată bine, dorinţa de a păstra o formă ideală a părului ş.a.
tusea: determinată, în majoritatea timpului, de aceleaşi evenimente mai sus menţionate, cele două manifestări fiind deseori interdependente;
transpiraţia, frisoanele şi tremuratul, concomitent cu ridicarea temperaturii: reprezintă încercarea finală de exteriorizare a copilului interior şi presupune tentativa de eliminare a celulelor de adult din corp (cele 3 celule implantate la vârsta copilăriei), la suprafaţă ieşind numai toxinele din acestea.
Instalarea bruscă şi repetată a S.F.M.I. în corpul individului poate fi sporită de către lipsa de odihnă şi stilul de viaţă haotic. Din acest motiv, dormitul este un mod ideal de a combate simptomele şi de a amâna următoarea îmbolnăvire într-un mod care nu dăunează.
În mod paradoxal, acest sindrom ne este necesar pentru o dezvoltare mai sănătoasă pe viitor. După vindecare, sistemul nostru funcţional de adult este revigorat, ne simţim oameni noi, curăţaţi de toxine şi pregătiţi pentru acumulări noi de vise, dorinţe şi aspiraţii copilăreşti. Manifestarea Sindromului Fantezist-Mucosian Infantil este obligatorie la anumite perioade de timp. În caz contrar, copilul interior ar putea dispărea definitiv, fapt ce ne-ar da peste cap tot sistemul, în sens negativ (pornind de la simpla acumulare a frustrărilor). Astfel, este recomandată vulnerabilitatea periodică şi alintatul pe timpul manifestărilor oricărei subcategorii a Sindromului Infantil, cu atât mai mult a S.F.M.I.
Articol realizat în parteneriat cu Centrul Internaţional de Cercetare Ştiinţifică Credulia.
(Ilustraţie: Ioana Pătraşcu)