Canibalismul începe c-un sărut

Stăteau în spaţiul dintre uşi. Vorbeau tare, mai ales ea. Femeia se comporta absurd şi nepotrivit. Nu era urâtă. Părul era cel mai frumos lucru la ea. Un blond greu de descris în cuvinte, cumva trezindu-ţi o foame, o senzaţie de plăcere. Mătasea aceea fină în care să-ţi înmoi faţa. Paltonul îi era desfăcut. Avea o rochie roşie, de un roşu aprins, de stofă groasă. Peste păr, în jurul gâtului, cu o neglijenţă studiată, un şal fin, pastelat şi lucios. Capetele îi atârnau peste piept, ajungându-i până la brâu. Poate era o strategie să ascundă că avea sâni mici.
 
Râdea tare, din inimă. Părea să-şi ţină pieptul desfăcut, cavitatea toracică în sine, coastele rupte şi date la o parte ca perii unei perii oferindu-se spre studii anatomice celor interesaţi de pornografia sentimentelor. Corpul îi era încordat ca un arc, abdomenul întins spre el. Era atât de ridicolă că îţi venea să îi plângi de milă. M-am întrebat dacă e beată, dar deşi aşa se purta, vocea ei şi privirea care deveneau în anumite puncte ale conversaţiei brusc serioase, nu lăsau loc niciunui dubiu: era trează. Era cât se poate de trează.
 
Eu veneam din oraş cu Paul. Cumpărasem diverse nimicuri şi între timp se lăsase întunericul. Paul stătea acum pe bancheta de vizavi, pe locul de lângă geam, şi se afla pe punctul să aţipească ţinându-şi capul sprijinit de spătar şi privirea în tavan. Ochii i se închideau din când în când, dar el se străduia să rămână treaz. Lângă el, în faţa mea, stătea o femeie în jurul vârstei de şaizeci care citea un ziar cultural.
 
Tânăra se dădea în spectacol mai departe, vocea i se rostogolea sclipicioasă în tot vagonul. Îşi dădea capul pe spate, îşi unduia abdomenul spre interlocutor. Nu le puteam auzi toată conversaţia. Dar frânturile care răzbeau până la mine prin zgomotul trenului erau clare şi concise. Uneori mă plictiseau banalităţile despre care vorbeau, aşa că improvizam:
 
Dragostea e un norişor pufos, aşa ca şi cum plouă cu fulgi de nucă de cocos şi tu îţi vâri vârful nasului în frişcă proaspătă care miroase a vanilie.
Nu, este un tortuleţ cu cremă aurie şi praline cu lichior de mentă, zicea el în imaginaţia mea.
 
Iar ea:
Ah, tu, tocmai avui un orgasm doar că m-am oglindit în ochişorii tăi. M-ai atins taman la punctul G. Punctul meu G e în aer, în aerul dintre noi. Aşa l-am comandat pe e-Bay. Este confecţionat pe un vapor clandestin în condiţii groaznice, cu mâini de fetiţe care se aruncă în valuri să devină sirene de atâta suferinţă.
 
Iar el:
Da, da, da, sînt conştient de puterea mea şi chiar dacă nu, îşi achiziţionez un punct G de lux, făcut la comandă pentru tine. Din briliante. Am sursele mele.
 
Apoi m-a trezit la realitate. Ea tocmai spunea că lucrase opt ani cu un coleg comun de-al lor la prima ei slujbă, începută când avea 22 de ani. Am analizat-o din cap până în picioare. Până în 35. Apoi a izbucnit într-un râs şi mai extatic, orgasmic, voluptuos. Puteai sorbi feromonii exhalaţi de aceste două onorabile persoane. Aşa că m-am hotărât pentru un joc răutăcios. Să te ferească sfântu\' să te lovească, am gândit privindu-l. El era mai mic decât ea, un omuleţ nu fără un anume aplomb, cum stătea el aşa ţanţoş pe picioruşele lui crăcănate. Avea aerul care spunea clar că se află într-o poziţie de autoritate faţă de ea.
 
Am început să-l privesc cu insistenţă, până când mi-a prins privirea şi în acel moment mi-am luat privirea de la el. Sigur, în mare nu arătam cu nimic mai bine decât însoţitoarea lui. Ea era mai înaltă, dar eu eram mai slabă. Dar nu despre asta era vorba. Ci despre opusul. Întotdeauna în amor e vorba despre cu totul altceva.
 
Peste puţin l-am privit din nou. El era deja intrigat şi-mi aştepta privirea. Pentru o secundă şi nu mai mult, i-am acordat această onoare. Nu i-am zâmbit. Nu mi-am schimbat expresia, nu am dat nici un semn că mi-ar păsa. Dar el era deja pierdut. Căzuse în plasă. Aşa că ne-am tot încrucişat privirile, el aşteptând intrigat, uşor iritat, curiozitatea îi fusese trezită fără putinţa lui de a se mai cenzura.
 
Femeia de lângă el era aşa dusă cu pluta şi sub efectul drogului care se cheamă amor orb, încât percepţia îi era grav afectată şi nu a observat că obiectul obsesiei sale joacă pe două fronturi. Dansul nupţial îi ocupa toată mintea. În iubire, cel care iubeşte nu se are decât pe sine sub ochi. Când iubeşte, îşi iubeşte doar propria persoană.
 
Curând s-au îndreptat spre uşi să coboare. El mi-a aruncat o ultimă privire. Femeia era pe trotuar şi-l aştepta. Dar el nu voia ce-i oferea acea femeie îndrăgostită de el până în vârful urechilor. Voia să aibă probleme cu mine. Dăduse de dracu\' şi voia să ştie cum e.
 
Când s-au închis uşile, am bufnit în râs. Fir-aţi ai dracului cu dragostea voastră... Paul a întredeschis ochi şi a întrebat buimac. Ceee...? Iar eu i-am tăiat-o: Nu, nimic...
 
Dacă s-ar fi terminat aici, totul ar fi fost bine. Dar nu.
 
Ei bine, peste câteva luni, în care eu şi Paul ne-am dus vieţile noastre obişnuite, s-a petrecut inevitabilul. A venit parşiv, fără să vedem că ne aflăm în pericol, luându-ne prin învăluire ca pe nişte proşti ce suntem. Eu şi Paul ne-am jurat iubire de nenumărate ori, în nenumărate circumstanţe şi am crezut că nimic nu ne va despărţi absolut niciodată. Cu toate acestea, toată tărăşenia pe care vă voi povesti-o acum, a fost posibilă. În timp ce viaţa noastră domestică se desfăşura pe îndelete, cu mirosurile cunoscute afundându-se în nările noastre lacome, şi toate formele de repetiţie, adorate de noi, ale vieţii comune îşi urmau paşnic ritmul monoton, se cocea fără ştiinţa noastră dezastrul. Când ne-am împletit degetele seara în faţa unui film şi când ne-am băgat în pat strânşi unul în altul, am crezut că nu avem despre ce să ne vorbim şi că viaţa noastră comună este lipsită de orice fisură. Se apropia sfârşitul lui octombrie şi vremea devenea uşor macabră, gradual, pe etape. Mirosea a ud şi a cenuşă. În drum spre serviciu, mă zgribuleam sub haină şi mă îngrămădeam cu plăcere în trenurile mirosind a respiraţii şi a parfum, a piele artificială şi stofă.
 
Şi atunci, l-am întâlnit din nou.
 
Nu atunci acolo, nici dincolo, nici nicăieri. Dar era acolo. Am privit pe geam în drum spre serviciu, şi m-am gândit la el. Omuleţul acela cu femeia care arăta prea bine pentru el. Cu aerul lui înfumurat şi autoritar. Am început să râd. Seara, pentru că era week-end, ne-am întâlnit cu toţii la Sara, pentru orgia noastră lunară. Doar că eu am ajuns cam târzior. Înăuntru se auzea muzică bună şi calmă, mirosea a beţişoare parfumate, iar când m-am dezbrăcat în hol, am făcut-o complet, dintr-o mişcare, lăsându-mă sedusă de lumina galbenă, pâlpâitoare care îmi păta corpul acum gol. Se auzeau vag voci şi clinchete de pahare, şoapte mai exact, râsete, şi am păşit pe hol căutându-i pe ceilalţi. Pe canapeaua din sufragerie se aflau trei cunoscuţi care râdeau de ceva, dar când m-au văzut s-au oprit să mă salute. Cel din mijloc şi-a luat palma de pe sânul femeii din dreapta lui ca să îţi ducă mâna la buze şi să-mi trimită un sărut. Celălalt bărbat, care îl atingea în interiorul coapsei, fuma un joint. Ochii îi sclipeau straniu, sub influenţă străină, arzând sub povara substanţei, care-l rodea de dinăuntru înspre afară, iar el îşi lăsase capul senzual pe umărul amicului meu, continuând să mă privească în ochi. Am studiat şi celelalte camere, dar din câte am putut să întrezăresc, nu dădeam de Paul. Era şi greu să discerni ceva. Abia sus, la mansardă, epuizată şi fără chef de amor, m-am strecurat sub aşternut, şi l-am îmbrăţişat pe Paul. El s-a întors spre mine, m-a sărutat pe buze cu patimă şi limba lui s-a strecurat între buzele mele încet, umed şi deodată eu m-am trezit cu imaginea acelui bărbat în minte. M-am simţit indignată. Nu înţelegeam de ce mă gândesc la el, când am simţit că Paul mă penetrează încet, iar atunci am ţipat. Am aprins lampa de pe noptieră.
 
De atunci sunt în proces cu el. Paul a plecat demult, de un an şi ceva. Prietenii s-au îndepărtat de mine pentru că i-am pus în lumina necruţătoare a presei, rudele şi părinţii, umiliţi public, în oraş, printre vecini, prietenii lor, s-au îndepărtat şi abia dacă au mai rămas în contact cu mine. S-au oprit să îmi mai vorbească, să mă mai vadă, să se mai intereseze de soarta mea. Cum vine, viol la întâlnirea pentru sex în grup?
 
El o să meargă curând în puşcărie. Mi-a spus că merită.