Comparativism global şi traduceri simultane (I)

 
Subiectul, dublul subiect anunţat al intervenţiei mele de azi [miercuri, 20 martie 2013, Centre National du Livre, Paris] este, în mod vizibil şi injust, prea vast şi din fericire netotalizabil, dificil de surprins pe scurt şi dintr-o ochire. Totuşi, separînd cele două subiecte - tocmai acolo unde se pue problema de a le conecta, de a le privi laolaltă -, aş putea spune fără a avea sentimentul unei nedreptăţi sau al unui paradox oarecare, că ambele producţii editoriale actuale din domeniul ştiinţelor umaniste, cea franceză şi cea română, sînt la fel de insesizabile, adică au ceva în comun, dar din motive opuse: prima prin bogăţia şi fragmentarea ei, a doua prin inexistenţa sau inactualitatea ei. Ceea ce ambele producţii editoriale actuale din domeniul ştiinţelor umaniste şi sociale au, cum spuneam, în comun este faptul de a fi, cu un termen al lui Bourdieu, dominate, dar din direcţii opuse: cea franceză a fost dominantă, dar nu mai este, pe cînd cea română nu a fost niciodată dominantă, şi poate nici nu va fi vreodată. Noi, cercetătorii şi traducătorii, cercetători-traducători francezi şi români, români şi francezi, ne aflăm în aceeaşi situaţie de globalizare post-dominantă, de cîmp global fără supremaţii garantate, de micro-articulaţii diverse, de micro-colective şi micro-acţiuni întotdeauna de inventat, de bătălii ale canoanelor într-o mare schimbare de paradigmă.
 
Nu vă voi putea deci oferi, din fericire, un tablou de ansamblu, ci doar proiecţii, dorinţe, o secţiune: o imagine parţială.
 
Pentru mine, ceea ce este nou, de evidenţiat, de arătat şi de valorificat, de făcut să vină pentru a pune în circulaţie, deci de tradus, în general, în mare, în ştiinţele umaniste şi sociale franceze actuale, e ceea ce eu aş numi un COMPARATIVISM GLOBAL şi chiar un COMPARATIVISM EXPERIMENTAL. Titluri precum, de exemplu, în grabă şi în vrac, doar cu titlu de exemplu: Histoire globale. Un autre regard sur le monde (Istorie globală. O altă privire asupra lumii), Le grand désenclavement du monde. 1200-1600 (Marea dezenclavizare a lumii. 1200-1600), Géohistoire de la mondialisation. Le temps long du monde (Geoistoria mondializării. Timpul lung al lumii [sau Lumea văzută pe termen lung]), L\'histoire économique globale (Istoria economică globală), Les traites négrières. Essai d\'histoire globale (Negoţul cu negri. Eseu de istorie globală), altfel spus, tot printr-un titlu, L\'histoire à parts égales (Istoria în părţi egale), titlul complet, nu mai puţin semnificativ, fiind L\'histoire à parts égales. Récits d\'une rencontre Orient-Occident. XVIe-XVIIe siècle) (Istoria în părţi egale. Povestiri ale unei întîlniri Orient-Occident, secolele XVI-XVII). "Povestiri", deci, la plural, ale fiecăruia despre ceilalţi. Întîlniri în toate direcţiile. Introduction à la pensée complexe (Introducere în gîndirea complexă) (Edgar Morin). Sau: Entrer dans une pensée ou Des possibles de l\'esprit (A intra într-o gîndire sau Despre posibilele spiritului), Le détour et l\'accès. Stratégies du sens en Chine, en Grèce (Ocolul şi accesul. Strategii ale sensului în China şi în Grecia), Les Grecs et nous. Une anthropologie comparée de la Grèce ancienne (Grecii şi noi. O antropologie comparată a Greciei antice), Apollon le couteau à la main. Une approche expérimentale du polythéisme grec (Apollo cu cuţitul în mînă. O abordare experimentală a politeismului grec), Par-delà nature et culture (Dincolo de natură şi cultură), L\'influence de l\'odeur des croissants chauds sur la bonté humaine (Influenţa mirosului de cornuri calde asupra bunătăţii omeneşti), Chemin faisant, connaître la Chine, relancer la philosophie (Pe drum, cunoaşterea Chinei, relansarea filosofiei) etc. Altfel spus, colective de autori şi autori precum, de exemplu, doar cu titlu de exemplu, ca nouă (veche) tipologie "auctorială", Bruno Latour, Marcel Detienne, François Jullien, Ruwen Ogien etc. Dar aceasta este privirea mea, proiecţia mea, dorinţa mea, acestea sînt cunoştinţele mele, întotdeauna din fericire incomplete şi imperfecte, despre ştiinţele umaniste şi sociale franceze actuale.
 
 
Ştiinţele umaniste şi sociale franceze devin interesante şi altfel decît în trecutul recent, al dominaţiei, al hegemoniei aşa-numitei "French Theory" asigurate prin intermediul unei pieţe şi al unui cîmp dominante, dar străine.
 
 
Părerea mea este că abia acum, în post-supremaţia gîndirii franceze despre om şi societate, promisiunile sau, dacă doriţi, ideologia, matricea de gîndire a ceea ce, reductiv şi polemic, s-a numit "gîndirea 68" (ca moment şi împlinire a unei întregi tradiţii) sînt pe punctul de a se materializa, deci nu ne mai vorbesc şi nu mai sînt vizibile şi evidente.