Banca din faţa statuii lui Eminescu

Vă anunţăm pe această cale un fapt deosebit de important. S-a hotărât în unanimitate că banca din faţa statuii lui Eminescu va fi mutată cu jumătate de metru mai la stânga. Adică spre tufişul de trandafiri sălbatici care creşte în preajmă. Ştim că această hotărâre se va izbi de proteste vehemente din partea cetăţenilor, dar, din păcate, este o măsură care nu mai poate fi evitată, întrucât vor avea loc lucrări în acea zonă şi banca se află în drum. Această problemă a fost îndelung dezbătută în presă şi televiziune, aşa că ceea ce vă spun eu acum nu reprezintă absolut nicio noutate pentru nimeni. După cum ştie toată lumea, s-au semnat petiţii, s-au organizat mitinguri şi o mulţime de video-uri au apărut pe youtube cu diverse persoane care şi-au exteriorizat gândurile şi sentimentele pentru ca lumea întreagă să ia cunoştinţă de ele. S-a plâns în ele, s-a ameninţat cu arma, crima sau emigrarea, oamenii s-au tuns zero ca protest, sau, în fine, multe altele, fiecare după imaginaţie şi caz.

Sigur că există dezamăgiţi şi putem înţelege foarte bine vă această hotărâre răneşte sentimentele multora. Ni s-a adus la cunoştinţă faptul că unii vor simţi că o parte din copilăria lor va dispărea astfel şi noi le vom şterge frumoasele amintiri de pe vremea când se plimbau prin parc şi se aşezau cu bunicii sau părinţii şi se bucurau de câte o zi de primăvară. Acum când vor trece prin zonă se vor simţi sfâşiaţi de sentimentul că totul se schimbă şi se şterge de pe faţa pământului, că lumea este în plină decădere, că lumea aşa cum o ştiau ei nu mai există, că toate sunt supuse trecerii timpului. O vor lua ca pe un afront personal şi se vor simţi jefuiţi de copilărie, de cei mai frumoşi ani ai lor din viaţă. Când erau inocenţi şi credeau în Moş Gerilă, iar mama era încă tânără şi frumoasă. Ne cerem scuze pentru depresiile cauzate. Dar, în compensaţie, punem la dispoziţie un psiholog gratuit care va fi disponibil 24 de ore din 24 şi a cărui adresă o vom anunţa ulterior. Suntem dispuşi să finanţăm şi internări în clinici de specialitate din ţară şi străinătate.

Cunoaştem şi protestele celor cărora le jignim religia. Ei susţin, poate pe bună dreptate şi nu dorim să ne băgăm într-o astfel de polemică nefericită, că dacă Dumnezeu voia ca banca să fie jumătate de metru mai încolo, o făcea aşa de la bun început. Nu negăm că aici există un argument puternic. Nici nu dorim să ne atragem furia divină. Totuşi Dumnezeu ar trebui să înţeleagă că această schimbare este necesară din raţiuni obiective şi am dori ca sus-numiţii credincioşi să ne ajute prin rugăciuni şi molifte. Dar mai ales în primul rând să înţeleagă ei înşişi asta. Ba chiar după această mutare care va avea loc curând, am angajat deja un număr încă secret de preoţi care să vină să sfinţească noul loc al băncii. Nu vrem să trezim vreo suspiciune.

Ne cerem scuze şi celor care susţin că pe această bancă îşi face veacul o pisică oloagă care înjură trecătorii. Noi n-am văzut aşa ceva şi nici nu avem dovezi că ea ar exista cu adevărat. Ba chiar hingherii, prezenţi la faţa locului imediat după această sesizare, susţin că au pândit banca o săptămâna întreagă pentru a prinde animalul cu pricina, dar acesta nu s-a lăsat văzut, fie că ştie ce i se coace având în vedere inteligenţa unui astfel de animal care e în stare să vorbească, deşi credeţi-ne că e spre binele lui, ori poate pentru că nu există. Iar experţii noştri de la minister susţin că o asemenea pisică nu poate exista. Că e gluma vreunor literaţi care s-au inspirat dintr-un scriitor, Mabukov, Nalukov sau aşa ceva, care ar avea ca personaj un motan vorbitor într-unul din romanele sale. Aşa-zişii martori care ar fi văzut pisica, ne-au răspuns imediat că nu s-ar fi inspirat din niciun scriitor, că în primul rând este vorba de o pisică şi nu de un motan, spre diferenţă de romanul respectivului scriitor rus, că această pisică nu are labele din faţă, că se aşază pe bancă în fund şi e deosebit de spurcată la gură. Dar mai ales că nu vorbeşte rusa, e neaoşă de-a noastră, româncă get-beget, acelaşi soi de pisică de pe vremea străbunilor noştri, dacii şi romanii. Nu putem reproduce aici repertoriul verbal al acestei feline, dar vă putem informa că ar fi vorba despre jigniri deosebit de lipsite de corectitudine politică, ieşit din comun de sexiste, umilitoare şi nedemne. Dar după cum am spus deja, existenţa acestei pisici este încă dezbătută, iar concluzia spre care se tinde, este defavorabilă existenţei sale. Oricum, o cuşcă stă în permanenţă pregătită pentru ea.