Ne ţineam de mînă mergeam
Prin locuri atît de ciudate
Tu spuneai că e-n rai eu spuneam
Că raiul e mult mai departe
Acum e doar cîmpul şi-n zori
Verzui şi subţiri ierburi nalte
Rîzînd le certai uneori
Şi blînd pîn' la sîni să nu-ţi salte
Ci numai lin palma-mi primeai
Să-i mîngîie fără sfială
Mergeam şi mergeam tu erai
Alături de mine şi goală
Căci orice veşmînt e-un păcat
Greoi cînd iubeşti şi-o ruşine
Şi îngeri cu nimbul lor lat
Tăcuţi te-nveleau în lumine
Să fim mai aproape de cer
Treceam prin păduri cu izvoare
Prin vechi văgăuni cu mister
Din tufe rupeai cîte-o floare
Sau cîte-o ciupercă-n venin
Umflată şi-avînd pălărie
De fetru şi-apoi cu suspin
Vroiai să mi-o dărui chiar mie
Căci dulcea otravă-mi plăcea
S-o iau fiind alături de tine
Şi-atunci oh atunci de abia
Simţeai că îţi este ruşine
Şi-n grabă un crin îţi trăgeai
Pe trup sau un fluture mare
Pitindu-ţi cu chiu şi cu vai
Prelungile albe picioare
În roua sfărmată în preajmă
Paingilor pînzelor moi
Furai să te-acoperi cu caznă
Şi iarăşi plecam amîndoi
De mîini ne ţineam şi mergeam
Prin locuri atît de ciudate
Tu spuneai că-i în rai eu spuneam
Că raiul e mult mai departe...
(din volumul Rezervaţia de îngeri, Editura Humanitas, 2013)
(în perioada 1 martie 2014 - 1 mai 2014, curatorul acestei rubrici este criticul Daniel Cristea-Enache)