Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Fragmentarium

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cum mi-am petrecut vacanţa de vară


T.O. Bobe

13.05.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
T.O. Bobe
Cum mi-am petrecut vacanţa de vară
Editura Polirom, 2004




Citiţi o prezentare a lui T.O. Bobe.
Votaţi literatura tînără şi pe T.O. Bobe pe situl Polirom şi cîştigaţi un pachet de cărţi.

*****

Iulie


Singura lecţie care o am de făcut este compunerea. La început m-am gândit să încep să o scriu mai când începe şcoala dar dacă aşa mi-a spus Nahabetian când am îngropat-o pe mamaia că trebuie să fie mai lungă a trebuit să mă apuc o dată ca să am timp şi să nu aştept să îngraş porcul în ajun. Aşa că pe urmă când m-a dus mama iar la Kiti am luat cu mine un caet care nu mai am apucat să îl scriu decât puţin pe 2 pagini şi le-am rupt deoarece nu mai îm-i trebuiesc find la naturale şi aşa am făcut 1 nou. Când a observat caetul în mână la mine mama m-a şi întrebat:
- Cu acesta ce faci? De ce îl iei cu tine?

Iar când i-am explicat a fost foarte mândră de mine că sunt harnic şi poate că o să se aleagă ceva de capul meu până la urmă, nu să ajung ca tata să văd decât numere în faţa ochilor iar în rest handicapat. Pe drum cât am mers mama s-a uitat tot timpul în stânga şi în dreapta ca să vadă dacă nu cumva s-a luat iar după noi Costel sau alt golan dar nu s-a luat. Îi era puţin frică pentru că tata nu a apucat să îi cumpere pistol aşa cum i-a promis deoarece nu s-a mai deranjat să iasă seara afară din casă şi şi aşa era închis peste tot. Mai întâi când am ajuns la Kiti nu m-am apucat imediat să scriu. Am stat puţin de vorbă cu ea căci aşa este politicos, nu să îţ-i vezi ca nesimţitul numai de interesul tău mai ales că şi ea s-a purtat foarte bine cu mine de la uşă. Era decât lapte şi miere findcă se gândea că face un ban cinstit. Aşa că am parlamentat cu ea despre muzica ei dar mai mult ea findcă eu nu stau să îm-i bat capul cu toate prostiile de zbânţuieli. Pe urmă când a zis să o scuz că s-a sculat mai târziu şi nu a apucat să se spele pe cap am scuzat-o iar ea s-a dus în baie şi eu mi-am luat frumos caetul şi m-am băgat în camera care mai înainte era a mea.

La început nu ştiam cum să încep şi am stat cu gura căscată la pereţi dar pe urmă mi-am adus aminte cum ne-a învăţat domnişoara învăţătoare că să începem totdeauna cu natura ca să ştie omul care citeşte în ce anotimp se întâmplă deşi se înţelegea de la titlu. Iar pe urmă trebuia să spun ce face natura nu să mă arunc ca berbecul cu capul înainte şi să îm-i dau seama că se termină prea repede mai ales acum când aveam de scris ditamai compunerea. Dar la noi în curte şi pe stradă până la şcoală natura nu făcea decât că era mai cald şi a crescut nişte iarbă, alfel nimic deosebit deoarece păsările călătoare au venit mai de demult şi nu puteam să scriu cu cocorii şi cu berzele în formă de V. Păcat. De aceea am făcut introducerea mai scurtă însă nu îm-i părea rău căci la cuprins aveam 3 luni şi nici nu cred că o să îm-i ajungă caetul căci până acum mai am abia puţin din el. O să fie cea mai lungă compunere din viaţa mea şi o s-o rad pe Miruna cu bărbile ei cu extratereştri cu tot. Dar nu din răutate pentru că suntem colegi şi aşa trebuie să se întreacă colegii cum spunea domnişoara învăţătoare: care o are mai lungă acela să ia foarte bine. Aşa dar am început să înfăţişez ziua cum am plecat cu mama la florărie ca să cumpărăm coroniţă de premiu dar nu am apucat să scriu mai în amănunt deoarece tocmai atunci am auzit în spatele meu:
- Îu!

Iar când m-am întors repede, speriat am văzut-o pe Kiti în pielea goală şi cu părul ud cum a ieşit din baie că fuge repede înapoi. Dar după aceea a venit iar înfofolită cu prosopul şi mi-a zis:
- Ieşi afară să mă îmbrac şi eu. De ce nu mia-i spus că eşti aici?

Totuşi nu aveam cum să îi spun căci s-a dus repede să se spele şi nu aveam de unde să ştiu că nu şi-a luat cu ea hainele în baie. A trebuit să mă duc iar în sufragerie şi să mă uit la o tigaie care nu trebuie să pui ulei în ea şi prăjeşte puiul şi legumele: ceapă, varză, cartofi, morcovi, ardei, păstârnac mai bine decât dacă pui. Pe urmă a mai fost un aspirator mai uşor de dus şi mai mic şi o bandă care dacă o pui la mână sau la picioare sau la burtă faci muşchi, dar nu puteam să o cumpăr ca să le arăt eu lor lui Bebe, Nelu şi Vili findcă era cam scumpă deoarece aşa este viaţa. Până la urmă a dat Dumnezeu şi s-a întors şi Kiti parfumată toată de parcă era doamna directoare de la noi de la şcoală şi m-a întrebat ce fac cu caetul ăla acolo că parcă eram în vacanţă. Iar după ce i-am explicat a înţeles şi ea şi m-a întrebat:
- Cum arată Miruna?

Căci este curioasă ca o vecină şi toate trebuie să le ştie ea, alfel nu poate să doarmă toată noaptea de grija altuia. Dar în timp ce o descriam am văzut-o că nu prea stătea atentă, începând să îş-i pună nişte prostii roze în cap aşa că m-am dus şi eu în treaba mea înnapoi în cameră. Însă dacă m-a întrerupt atunci nu am mai putut să continui mai departe căci nu mai aveam inspiraţie şi mai mult m-am uitat la cai verzi pe pereţi cu 99 de potcoave de oţel ascultându-i pe vecinii care se jucau pe jos pe lângă bloc cu o pisică şi cu nişte conserve. Nu ştiu de ce erau conservele că nu băteam până acolo, poate de peşte.


A II-a zi am auzit soneria de la uşă dar ştiam că nu are cine să vină după mine căci mama abia era plecată şi când m-am dus să mă uit încetişor Kiti a venit repede şi mi-a spus că:
- Stai liniştit căci pe mine mă caută.

Şi le-a deschis uşa la prietena ei Mimi din clasă de la ea de la liceu şi lui Adi, un băiat puţin mai mare care putea să îl ia şi în armată aşa hăndrălău este. Mimi cam seamănă puţin cu Kiti dar are părul roşu în loc de blond. Adică aşa îl avea atunci pentru că după aceea şi l-a făcut puţin mai portocaliu de vară. Şi este şi mai bogată decât Kiti deoarece şi-a pus în buric în loc de inel un DIAMANT. Dar păcat de ea că este mincinoasă findcă are ochii verzi niciodată să nu-i crezi, alfel este frumoasă coz ca Ileana Cosânzeana. Dar Adi semăna cu zmeul din poveste cu părul ţepos în toate părţile capului şi cu maieul rupt săracul de el, că nu a avut cămaşă să se îmbrace ca oamenii şi umbla pe stradă aşa terchea berchea. Puteai să spui că este ţigan dar are pielea albă aşa că nu este. Şi pe piele, pe mână are desenată o coropişniţă cum găsesc eu cu Robert şi le dau foc ca să nu te muşte şi pe urmă să mori cu burta în sus, iar în ochi şi-a pus un belciug. Habar nu aveam ce caută Adi să vină la Kiti pentru că este o japiţă ordinară, de aceea nu am vrut să dau mâna cu el când a zis:
- Hai noroc vere.

Căci eu nu sunt verişorul lui şi nu am aşa un neam prost. Iar dacă m-a văzut cu capsa pusă Kiti le-a spus:
- Aşa este el mai ruşinos cu lumea străină.

Care nu este deloc aşa şi nici de râs. Dar i-am lăsat în plata lor să facă ce le place şi m-am dus înapoi la ale mele promiţând solemn să nu îi spun nici lui tanti Nela nici acasă că Kiti a avut musafiri chiar dacă nu prea îm-i convenea deoarece îi auzeam de dincolo cum se hăhăie şi se chirăie prin sufragerie. Adi zicea că are el acasă un calculator şi poate să facă nişte muzică că nu e mare scofală cum fac toţi. Iar Kiti imediat s-a băgat să povestească cum a cântat ea la o serbare când era mai mică:
- A venit aseară mama.

Şi toată lumea a plâns şi a aplaudat-o. Mă şi gândeam cum o să am eu o verişoară vedetă la televizor şi o să le-o arăt la japiţele din clasă săş-i bage unghile în gât nu alta. Însă Adi a ţipat la ea:
- Tu când vorbeşti cu mine să taci.

Iar ea a tăcut din gură şi a fost de acord să nu se mai bage în faţă mai întâi şi doar să danseze în spate cu Mimi din buric. Mai târziu m-am dus în bucătărie şi Kiti mi-a dat nişte pâine cu gem strâmbându-se pe la spatele meu ca să n-o văd cum nu-i convine. De aceea am zis şi eu mai târziu când a clinchenit tata la uşă că mi-e foame şi am văzut-o cum îngheaţă păduchii pe ea că nu mai pupă nici un leuţ. Însă tot a pupat căci tata e mână spartă şi pe unde trece nu lasă în spate decât bani, dacă are de unde încât lumea rămâne cu impresia că e cine ştie ce mare sculă. Dar dacă este de ce nu i-a crăpat capul lui Costel când l-a văzut că ne aşteaptă în faţa porţii? În loc de asta s-a făcut mititel după volan şi mi-a zis:
- Uite de aceea erau bune alea de pe vremuri care porneau la manivelă.

Căci avea de gând să se dea jos la Costel cu manivela în mână dar nu avea. Iar când ne-a văzut acesta a venit la noi şi a zis:
- Domnule, nu mai fugi de mine domnule căci vreau decât săm-i iau şi eu sculele de aici.

Deoarece i-au rămas în curte la noi dar cele mai multe pe casă de mai demult. Dar cu toate că se milogea ca un milog tata tot nu l-a crezut căci doar aşa fac ei pe blânzii şi pe urmă te trezeşti că îţ-i taie şi degetul ca săţ-i ia verigheta de aur. Şi atunci şi-a adus aminte că i-a promis lui mama şi că i-a cumpărat un pistol pe care l-a scos repede din torpedou şi l-a pus pe Costel prin geam. Iar acesta s-a speriat aşa de tare că n-a mai putut să spună nici cârc şi a ridicat mâinile în sus. Noi tot nu ştiam ce să facem după aceea, dacă să-l împuşcăm în cap pe japiţa asta sau să îl dăm pe mâna Poliţiei şi am mai stat aşa ca să ne gândim ascultându-l cum se văicăreşte:
- Iartă-mă domnule o dată căci mă dor mâinile de nu mai pot să le ţin aşa în sus.

Atunci tata l-a rugat să se dea 2 paşi în spate şi pe urmă s-a dat şi el jos din maşină ca un cauboi cu pistolul la Costel întrebându-l:
- De ce aţ-i omorât-o măi pe soacrămea? Ce v-a făcut?

Dar el tot nu a recunoscut că doar nu era prost şi se tot văicărea cu cerul şi cu pământul:
- N-am omorât-o noi domnule, să moară ce am mai valoros dacă am omorât-o.

După care ne-a povestit că ei erau plecaţi din oraş şi că aveau martori. Cât ne-a povestit el prostiile lui au început să iasă toate caţele pe la poartă căci nu aveau nici o treabă, decât să se uite în gura la alţii care vorbesc.
- Dacă are alibi de ce l-a luat poliţia?

L-a întrebat tata pe Costel iar acesta:
- Lasă domnule pistolul să vorbim ca oamenii că nu vezi că s-a strâns ca la circ?

Atunci a observat şi tata grădina zoologică de la noi de pe stradă: Bebi, Nelu, Vili cu alde măsa, coana Mare, tanti Neacşu, Giugica şi altele. Robert nu ştiam pe unde o arde aiurea. Şi a lăsat pistolul puţin mai în jos când a aflat că Poliţia îi dădea drumul chiar atunci lui Onedin ca să se ducă în treaba lui şi că de fapt nu a făcut nimic săracul dar mai l-au ţinut puţin să-i frece ridichea deoarece ea acţionează preventiv. Dacă a văzut că este nevinovat tata i-a spus lui Costel că dacă vrea poate să vină şi săş-i ia catrafusele de la noi din curte căci lui nu îi mai trebuia să îş-i bage în cârd cu de alde ei. Şi atunci Costel a venit frumos cu noi ca să şi le ia deşi la toate vecinele le părea rău că nu l-a împuşcat să vadă şi ele de adevăratelea nu decât la televizor. Dar nu a putut să le care de 1 singur pentru că el era şef şi după ce s-a învârtit puţin pe lângă catrafuse a spus:
- Lasă că le iau mai încolo când o ieşi şi acela că nu sunt prost să mă spetesc de 1 singur.

Şi tocmai când vrea el să iasă pe poartă afară a venit şi mama şi văzându-l a zis în gândul ei:
- I-a omorât pe amândoi ca să se răzbune.

Adică pe mine şi pe tata căci nu ştia că noi am vorbit frumos. Iar de emoţie să n-o strângă şi pe ea de gât a intrat cu maşina în pomul din faţă de la poartă care creşte acolo de când eram mic, de 100 de ani şi s-a făcut gros. Norocul ei că nu avea viteză mare căci alfel ieşea pe geam pe capotă şi putea să îş-i scrântească mâna rău. Dar aşa a scrântit-o numai puţin şi a spart un far iar bara a căzut pe jos. După aceea a ieşit din maşină cu o bâtă mare de lemn care i-a dat-o un şofer de la ea de la servici strigând la Costel:
- Vino încoace fira-i al dracului de criminalul dracului ca să îţ-i dau una la creieri.

Însă nici el nu era chiar prost de tot ca să se ducă la ea sau să stea pe loc şi a fugit ca racheta.


După ce a fugit el mama a leşinat jos pe loc iar până să venim noi repede şi să-i dăm 2 palme a trezit-o Giugica cu o cană de apă căci avea gura uscată de mai devreme când l-a văzut pe tata cu pistolul în mână. Şi tot ea ne-a ajutat să o târâm mai mult pe jos până în curte findcă nu prea mai putea să meargă cu genunchii moi şi plină de praf cum a căzut. Însă tot era bine că nu a apucat săş-i rupă ciorapii deoarece nu avea negri decât o pereche de doliu care şi-i spăla mereu în fiecare seară până pleca a II-a zi şi tot zicea că o să mai cumpere o pereche sau 2 dar de fiecare dată uita grăbindu-se să vină la mine să mă vadă ca o mamă.

Pe urmă a stat în baie 1000 de ani speriiindu-ne cu spălatul ei şi zicând că Giugica a stropit-o cu apă din gură şi a umplut-o de bale, care nu era adevărat deoarece ea s-a jurat că i-a turnat cu cana. Iar când a dat Dumnezeu şi a ieşit o dată era cu capsa pusă şi făcea cu nervii boscorodind mereu că de ce nu a ieşit mai întâi tata pe poartă ca să nu se sperie în halul acela? Însă nici el săracul nu avea de unde să ştie că tocmai atunci o să vină şi ea acasă căci alfel ar fi tras cu pistolul în sus o rachetă ca să îi semnalizeze că totul este bine. Auzind aceasta ea o dată s-a uitat la el cu nişte suliţe şi i-a spus răspicat:
- Nu este cazul să faci mişto de mine căci destule am eu pe capul meu şi numai de râs nu îm-i arde.

Iar el a tăcut mâlc cu coada între picioare căci l-a luat gura pe dinnainte şi a uitat că tocmai a murit soacra sa. Însă puţin mai târziu când ea ne tăia nişte roşii şi ne punea în farfurie să crăpăm a scos şi el pistolul din buzunar şi i l-a arătat, dar nu era pistol cu rachete, a zis şi el aşa, era cu aer condensat. Pistoalele cu aer de fapt nu sunt cu aer, sunt tot cu nişte gloanţe dar mai mici care nu intră de tot în om să îi scoată maţele sau să îi găurească inima. Intră decât puţin sau deloc ca să te sperii şi să fugi repede când te zgârie lăsând poşeta sau ce ai furat. Şi sunt şi mai uşoare, de aceea le au mai mult mamele ca să poată să le ducă în geantă cu: rujul, oglinda, cheile, penseta, pixurile, legitimaţia, şerveţelele şi ce mai cară ele. Când a văzut pistolul mama a spus că nu-l mai vrea pentru că îi este frică să nu cumva să împuşte Dracului pe cineva din greşală căci dacă îl avea azi Costel era ciuruit şi pe ea o dădea şefăsu la televizor că şi aşa nu prea mai avea ce să arate dar noroc că se mai înneca câte 1 la mare. Totuşi tata a liniştit-o explicându-i:
- Nu moare nimeni de acesta. Este mai mult de sperietură.

Şi ea:
- Vezi să nu-l pun pe tine.

Apoi a aruncat cuţitul departe, în chiuvetă uitându-se cam aşa supărată la tata cum face de câte ori vine el mai târziu de la câte un bord. Însă acum era venit mai devreme ca ea pentru că moartea te face cuminte şi dacă a murit mamaia nu mai umbla nici el creanga pe la şedinţele lui. Mai apuca să mănânce şi cu noi dar acum nu a apucat căci înnainte să bage în gură mama a spus:
- Măcar dacă te ştergeai de rujul acela de pe gât căci de aceea am aruncat cuţitul.
- Păi cred că m-o fi pupat Kiti când l-am luat pe acesta.

A zis tata şi poate că chiar aşa şi era dar nu mai sunt sigur căci doar eu nu era să îi ţin minte pe toţi care îi pupă Kiti. Apoi n-a mai spus nimeni nimic decât am mâncat că îm-i era o foame de vedeam stele. Iar după ce am terminat toţi mama s-a dus iar în dormitor ca să îş-i facă porţia de plâns deoarece ea alfel nu se simte bine fără să îi facă pe alţii să le stea mâncarea în gât. Şi tata după ce a strâns după masă s-a dus la uşă la ea strigând de acolo:
- N-a făcut-o el să ştii.

Şi mai încolo:
- Poliţia cică i-a dat drumul căci băiatul s-a dovedit că nu are nici o treabă.

Văzând că ei discută de ale lor eu m-am mai dus puţin pe afară căci deşi era seară era zi mai lungă aşa cum este vara. Vroiam să văd ce mai face Robert de a dispărut aşa de tot din peisaj şi nu mai m-a fluierat. Aşa că l-am fluierat eu dar în loc de Robert a ieşit la poartă Vili şi a început să facă mişto de mine că n-am unde să suflu. Îm-i venea să mă întorc şi să iau pistolul lui mama de la tata ca să-i suflu eu una lui cu un glonţ de acela mic dar mai bine cu sare ca să-l usture când se aşază pe marginea bordurii. Însă nu l-am băgat în seamă şi m-am întors acasă să mă uit liniştit la televizor deoarece om sunt şi eu. Acolo mama a ieşit din cameră cu ochii roşii şi l-a întrebat pe tata:
- Dar tu de ce l-ai crezut?

Adică pe Costel.
- Dacă te-a minţit şi a venit pe aici numai ca să vadă cum stau lucrurile şi pe urmă să fure ceva sau să mai omoare pe cineva?

La aceasta tata nu s-a gândit pentru că aşa este el mai gură cască şi crede tot ce-i spune lumea fără să se mai şi gândească puţin cu capul lui. Mai încolo m-am uitat la televizor la film cu toată familia. Era cu un poliţist care se duce în Japonia ca să vadă de ce a murit nevasta lui şi acolo se întâlneşte cu fata lui care nu ştia că e a lui şi o urmăreau nişte mafioţi să îi fure banii. Când am fost mai mic şi nu ştiam să citesc scrisul la filme mă gândeam ce or tot vorbi aceia acolo căci mamaia nu avea poftă să îm-i citească chiar tot timpul. Credeam că îl întreabă 1 pe altul:
- Unde ai fost până la ora asta? Dacă mai mă minţi nu ştiu ce îţ-i fac.

Iar celălalt spune că l-a trimis şeful pe teren să vadă ce şi cum. Dar nu era adevărat pentru că vorbeau alfel, mai ca americanii.


Şi toată săptămâna aceea cât am fost la Kiti Mimi şi Adi au tot venit la ea în fiecare zi de nu putea omul să stea liniştit şi să se gândească la ale lui. Decât tămbălău am avut de ziceai că eşti la balamucul de nebuni. Dacă erau nebuni de ce nu luau nişte ampicilină măi frate, să le treacă o dată căci m-au căpiat? Cum veneau se apucau să pună muzica tare de tot la nişte boxe care le-a cărat Adi de la el de acasă unde normal că nu era prost să deranjeze pe nimeni. Iar japiţa ordinară de el m-a pus o dată să stau pe o boxă de aia ca să-i spun cum bagă başii şi a dat repede drumul la muzică tare de m-am şi speriat când s-a mişcat cu mine iar el acolo râdea ca proasta tare că:
- Cea-i făcut vere?

Şi când i-am mai zis o dată că nu sunt verişorul lui tot degeaba căci nu a auzit de la muzică şi a început să dea din toate alea încât era numai bun de dus la marginea oraşului şi dat foc. Şi la fel şi Kiti şi Mimi pentru că toată ziua degeaba făceau umbră pământului, se zbânţuiau prin sufrageria lui tanti Nela zicând că fac coregrafie. Verişoara mea Kiti era fată de înţeles cu care puteai să vorbeşti ca omul. Însă o strica anturajul. Nici Mimi nu este chiar aşa de rea find darnică cu mine ca cu un frate al ei mai mic. În fiecare zi când suna la uşă scotea din sac: o pricomigdală, o napolitană, o banană, ce îi punea mama ei la pachet să aibă toată ziua şi mi le dădea mie ca să îm-i ţin gura şi să nu îi pârăsc la nimeni pentru ce fac. Însă eu nu sunt pârâcios ca Secrieru şi nu îi pâram aşa că nu era nici o nevoie dar totuşi luam pentru că aşa este politicos când îţ-i dă cineva ceva mai ales în ziua de azi când nimeni nu îţ-i mai dă nimic. Nici nu aveam nevoie de ce îm-i dădea ea findcă eu aveam banii mei care mergeau mai departe, care îi adunam ca furnica pentru la iarnă. Mimi este foarte bună prietenă cu Kiti, care chiar seamănă cu ea dar are părul mai lung, roşu cu ochi verzi şi cu fustă scurtă spre diferenţă de verişoara mea care umblă decât în pantaloni.

O dată când era Kiti la baie ca să stea mai mult săş-i facă manichiura la mâini şi la picioare căci aşa este ea de coconoasă m-am dus şi eu să mă uit la boxele acelea ca să văd ce se mişca în ele aşa de m-a săltat în sus. Aşa că m-am apucat să le dau roată împrejur deoarece nu ştiam cum să o apuc mai bine să nu cunoască Adi că am umblat la ele şi să se supere să mă spargă la meclă. Dar de fapt nu prea îm-i era mie frică de el ca un mălai mare ce este însă dacă se supăra putea să nu mai vorbească cu Kiti şi atunci ea putea săm-i scoată pe nas toată viaţa. Şi şi aşa era verişoara mea care dacă putea să se facă cântăreaţă de ce nu? Căci omul o şansă are şi dacă nu o apucă pe urmă rămâne ce este el la bază, nu mai poate să se facă nimic la asigurări ca tata.

Iar cum mă uitam aşa am văzut cum iese puţin un colţ de la materialul negru de la o boxă şi am tras numai puţintel de tot şi atunci s-a luat cu totul. Căci era decât o pânză prinsă puţin de marginea la o ramă care am rămas cu ea în mână. Şi tocmai când m-am aplecat eu ca să văd mai bine ce este înăuntru la boxă o dată am auzit în spate că:
- Ce faci vere?

Dar nu ştiam de unde a apărut Adi findcă nu a sunat la uşă dar poate că i-a dat şi lui o cheie să poată să intre şi să nu stea ca un milog pe afară dacă cumva ea era la baie sau în altă parte. Adică Kiti, că doar nu mamaia moartă. Şi atunci m-am întors la el şi i-am spus cinstit că:
- Nimic.

Dar pentru că e om rău şi mincinos din fire Adi nu m-a crezut şi mi-a răspuns că:
- Nimic să-i spui lui Mutu.

Iar după aceea:
- Nu vrei să te iau inginer?

Dar nu vream aşa că m-am dus în treaba mea în camera ailaltă să îm-i văd de compunere şi să-l las cu Kiti când o ieşi din baie cu prosopul. Dar n-a ieşit cu prosopul deoarece avea degete multe şi până a terminat ea a venit şi Mimi cu un tricou prin crăpătura la uşă, ca să nu iasă aşa ca în filme. Iar după ce a ieşit iar au început chiţăiturile de ziceai că eşti la o crescătorie de şoareci, şoricărie. Însă nu creşte nimeni şoareci findcă de nimic nu sunt buni decât de rele săţ-i aducă microbii la brânză. Nu ştiam ce tot au atâta de chirăit. Eu nu stăteam de obicei să îi spionez căci nu este frumos şi aveau şi ei treburile lor care nici nu mă interesează, i-am văzut o dată când m-am dus să beau apă ne mai suportând chiotele şi muzica de la ei căci mi s-a uscat gura de tot de la nervi. Atunci Adi a scos din buzunar ceva, nişte tutun, l-a pus în puţină hârtie şi s-a apucat să fumeze ţigarea aia. Dar nu a fumat prea mult numai el şi i-a dat şi lui Kiti care nu prea ştia cum să tragă însă a învăţat-o el. Nu prea este bine să fumezi pentru că poţi să faci cancer şi să te sufoci până mori ca tataia pe care eu nu mai l-am prins însă ei nu au fumat foarte mult. Decât ţigarea aceea. Pe urmă s-au apucat să râdă ca proştii şi să strige la mine că:
- Nu mai vine tactu să te ia săptămâna asta căci s-a făcut noapte?
Dar nu s-a făcut, erau bancuri de ale lor la care numai ei râd.


Mai încolo puţin, sâmbătă i-am făcut pomană lui mamaia dar nu ca data trecută cu lume multă. Ne-am dus decât la biserică cu mama, tata şi coana Mare deoarece fără ea nu se putea să nu apuce un pacheţel cu corn, măr şi ce mai a pus mama chiar dacă după aceea a venit să mai mănânce şi acasă ca cea mai bună prietenă a lui mamaia. După ce a cântat popa pachetele le-am dat la săraci căci trebuie să mănânce şi ei ca să aibă şi răposata findu-i foame de o săptămână de când nu a mai pus nimic în gură.

Şi pe urmă ne-am întors acasă la noi unde a făcut mama o pomană mai mică cu ai noştrii şi tanti Nela ne aştepta cu sarmalele calde. Tanti Nela face sarmale mai bune ca mama deoarece ea nu este aşa de intelectuală şi nu le face după reţetă să citească tot timpul din carte. Ea le face aşa cum a învăţat ea pe vremuri: mai pune puţin din aia, mai pune puţin din ailaltă şi pune mai multă grăsime afumată, ca la ea în casă unde nu se serveşte numai macră. Cel mai greu la sarmale este să le înfăşori frumos ca să nu se rupă viţa sau varza, ce ai, pentru că oboseşti de la atâtea şi nu mai eşti aşa de atentă. Eu am vrut să o ajut mai de cu noaptea în cap când le-a făcut dar nu m-a lăsat ca să nu mă murdăresc pe mâini şi pe urmă să dau pe mine ca un porc chiar înainte să plec.

La masă au venit aşa: mama, tata, tanti Nela, nenea Luci, finii Marcela şi Aurel dar el a ajuns mai târziu căci a găsit să facă un ciubuc la o maşină de vopsit roşie, coana Mare, Robert şi cu mine. Eu cu Robert am stat puţin mai la o parte ca să nu ne uităm chiar în gura lor când mănâncă şi o pomenesc de bine pe mamaia şi ca să mai vorbim de ale noastre pentru că nu mai ne-am văzut de atâta amar de vreme. L-am întrebat:
- Unde ai fost măi în seara aceea când am venit la tine şi te-am fluierat să ieşi afară?

Iar el a zis că la jocuri la Internet findcă dacă eu nu mai o ardeam pe aici pe acasă nu putea să stea nici el ca prostul să mă aştepte toată ziua. Avea şi el dreptatea lui dar mai bine nu se ducea să stea cu teapa lui Bebi, Nelu şi Vili. Ca să nu ajungă şi el o japiţă ordinară. Mai încolo puţin când mâncam friptură de pui la cuptor mi-a zis că:
- Îţ-i pare rău că nu a invitat şi clasa?

Şi mi-a dat din greşală cu cotul într-o coastă şi când m-am uitat la el mi-a făcut cu ochiul. Mi-a arătat-o pe coana Mare care s-a cam afumat dar nu de la costiţa din sarmale, de la bere după ţuiculiţa de la începutul mesii. Şi o plângea pe mamaia că de atunci nimeni nu mai face cafeluţă aşa de bună cum o făcea ea. Iar mama s-a ridicat repede şi s-a dus la bucătărie să vadă aceea cum face şi ea cafeaua şi să se mai trezească Dracului puţin de beţivancă.

Tocmai ne pregăteam să ne ridicăm şi să plecăm la ale noastre noi ne bând cafea ca copiii când tata a început să-i spună lui nenea Luci cum i-a luat el lui mama pistol. Nu ştiu ce l-a apucat căci de obicei nu prea vorbeşte gura fără el, e mai mutălău. Şi nenea Luci i-a spus:
- Ia arată-l.

Iar tata s-a dus la Dacie la mama şi l-a luat de unde îl ţinea ea şi i l-a arătat. Când a văzut pistolul finul Aurel a strigat-o repede pe fina:
- Marcelo!

Dar degeaba căci ea era cu mama să o ajute la ceşti şi nu se deranja să iasă până în curte unde o striga bărbasu. Iar tanti Nela care stătea cu noi să se mai odihnească şi ea puţin a început să se închine şi să spună că nu e bine să ai pistol cum scrie şi în biblie. Lui Robert nu-i venea săş-i creadă ochilor că tata chiar are şi nu mai vrea să mai plecăm însă l-am luat pe sus findcă doar nu era să stăm să ne uităm ca proştii dacă tot nu se împuşca nimeni ca în filme. La poartă am auzit-o în spate pe coana Mare cum strigă:
- Aoleu are pistol!

Şi când am deschis poarta am văzut că vin la noi nea Costel şi cu Onedin la care chiar i-a dat drumul din puşcărie. Şi şopoteau între ei la ureche că din cauza mea l-a băgat la zdup pentru că eu am vorbit cu Poliţia. Dar eu nu am spus nimic. Aşa că am fugit repede cu Robert ca să ne ascundem în curte la el findcă m-a văzut şi cine ştie ce avea de gând săm-i facă. Totuşi am avut noroc că mai înainte să se răzbune pe mine s-au oprit la poartă şi au strigat la tata să le dea înapoi sculele lor iar el s-a apropiat cu pistolul în mână că:
- Acuma vaţ-i găsit şi voi când este lume?

Iar ei au făcut pe ei de frică şi Onedin tot zicea că are o lucrare mâine şi să le dea sculele fără să-i împuşte ca să apuce măcar să ia banii de la oamenii ăia să aibă şi copilaşii lui ce să mănânce. Şi tocmai când stăteam după gardul lui Robert şi ascultam am auzit deodată o bubuitură puternică şi am zis că gata l-a împuşcat pe ţigan. Numai că nu avea nimic, decât le-a trântit poarta în nas şi dacă au văzut aşa ei au venit după noi să se roage de mine şi să îm-i spună că:
- Spune-le măi să ne dea alea. Nu mai fugi de noi că nu vrem să te omorâm chiar dacă m-ai băgat în puşcărie.

Parcă a şi stat cine ştie cât. Şi credeau ei că eu sunt prost să ies ca să poată pe urmă să mă prindă şi să ceară de la mama 1 milion de dolari. Căci este el tata mai bogat de la o vreme dar nici chiar aşa să arunce cu banii în stânga şi în dreapta. Aşa că i-am făcut economie ducându-mă cu Robert mai în fund să nu mai ne vadă din bălării. Ei au mai rămas puţin milogindu-se dar totuşi au plecat şi au spus că lasă că vedem noi cum se întoarce roata când o să ne dea pe mâna Poliţiei deoarece tata le ţine scripetele la el. Că parcă el avea nevoie de el.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




2 comentarii

  • tare
    lumi, 05.09.2010, 10:43

    imi place

  • rhesrh
    fdgh, 26.08.2010, 22:29

    nu este tema de care am avut nevoie!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Spacer Spacer