Fişă de înregistrare

Citiţi sub semnătura lui Liviu Antonesei prefaţă acestei cărţi.
Citiţi o prezentare a Ioanei Baetica.
Votaţi literatura tînără şi pe Ioana Baetica pe situl Polirom şi cîştigaţi un pachet de cărţi.



Citesc în W. Faulkner ceva care trăieşte printre rafturi prăfuite cu certitudini ordonate şi de mult divorţate de realitate, secătuindu-se liniştite, ca şi cum un suflu din aerul acesta care vede cum se îndeplinesc nedreptăţile... şi mi se pare şi mie acuma că exact aşa stau lucrurile: toate teoriile mele despre eros preluate din cărţi sau auzite de la oameni sunt divorţate de realitate - sau avortate de ea, pentru că iniţial realitatea le-a dat naştere şi pe urmă s-a debarasat de ele ca de-o haină prea strâmtă care-i stinghereşte mişcările.


Azi i-am gustat din urină. Am ieşit amândoi să ne uşurăm în spatele casei, lăsându-i pe ceilalţi aproape beţi înăuntru, să se scălămbăie haotic pe muzică rock, cu ochii scoşi din orbite şi cu ţigările agăţate de buze. Eu i-am spus că mi-a îngheţat fundul, iar el şi-a pus palmele late pe fesele mele goale, ca să le încălzească. Apoi am făcut pipi. "Hai să vedem care ţine mai mult!" Şi când şi-a tras fermoarul (cum să suport acum gândul că şi alte femei îşi vor agăţa dresurile în fermoarul blugilor lui!?) şi s-a întors cu spatele să plece, mi-am şters degetele pe zidul pe care urinase el şi pe urmă le-am lins. Gust de limfă şi de apă de mare. Foarte parfumat. Acid şi parfumat. Pe urmă o săptămână atingeam mâncarea înainte s-o introduc în gură cu buricul degetelor ca s-o "sfinţesc". Şi parcă muşcam din mare.

Tot în seara asta l-am rugat să mă lase să-i ţin penisul când dă drumul la jetul de urină. Mai făcusem asta şi înainte, cred, dar nu-mi aduc bine aminte când şi unde. Sau da! Atunci când încerca să-mi explice cum fac bărbaţii pipi şi am încercat şi eu, din poziţie verticală. N-a ieşit nimic.

De data asta, am simţit o vibraţie caldă în palmă, ca atunci când îţi amorţeşte uşor încheietura şi sângele răbufneşte prin capilare până în vârful falangelor. M-am jucat cu jetul lui de urină, am desenat pe gard figuri geometrice nemaivăzute, care, a doua zi, pe lumină, când am trecut pe acolo, normal că au semănat cu două jumătăţi de inimă despărţite de distanţa dintre stinghii. Şi tot în seara aceasta (ce seară!) mi-a dăruit bolul lui alimentar îndelung mestecat (cred că la origine era vorba despre nişte pâine cu margarină), pe care l-am strâns puţin între cerul gurii şi limbă ca să-i obţin saliva, după care am înghiţit totul cu o poftă nebună. Altă dată îi înghiţeam sperma.

Pe urmă am făcut dragoste într-o încăpere mică şi foarte mizeră. I-am lins tot trupul nespălat - nu se mai spălase de 24 de ore - şi mai ales sexul. Foarte bun. Nu cred să mai existe pe lumea asta vreun trup care să fie murdar şi să miroasă atât de frumos, nespălat şi totuşi atât de curat. Am întins cu degetul arătător sperma lui pe podeaua infectă: Vlada. Mă gândeam atunci ce-ar fi să-şi cheme prietenii de dincolo şi să-i aşeze cuminţi pe scaune, cu mâinile pe genunchi (obligatoriu pe genunchi!) ca să ne privească în acţiune, comentând în şoaptă între ei pasajele ratate şi pe cele sublime, luându-şi notiţe printre sorbiturile din bere. Ce-ar fi să aibă vreunul dintre ei nebunia să se apropie de ecran şi să întindă mâna dincolo, spre noi - Cristi l-ar castra pe loc cu briceagul pe care-l poartă mereu în buzunarul blugilor, la spate, pe sub haina de piele.

"Nimeni, nimeni, să nu laşi pe nimeni să te-atingă cu mâinile lor proaste, fără imaginaţie. Toţi sunt nişte necunoscători. Să nu dai voie nimănui să-ţi ceară mai puţin decât poţi tu da, fato! Numai cu mine, iubito. Doar eu!" "Doar tu, Cristi, ştiu, doar tu."

Când ne iubeam noi mult de tot - adică pe vremea când mă iubea şi el -, îmi plăcea uneori după ce făceam dragoste să-i împletesc în trei părul pubian sau să i-l desfac în şuviţe pe care să le lipesc cu salivă şi spermă ca un fel de fixativ. Îi făceam nemaipomenite coafuri cu bucle şi cărare pe mijloc, pe care le susţineam cu inelele mele de inox sau le lăsam să cadă liber de-a lungul penisului zvelt, deşi obosit. Cred că e una dintre meseriile cărora mi-aş dedica întreaga viaţă - să fiu coafeza lui pubiană! Să-mi scot brăţara de pe mână şi să i-o strecor pe sub testicule, ca o diademă ce-i înconjoară zona pelviană. Ce chip fascinant are acolo jos! În vârful sexului are un ochi vigilent, cu care poate să întrezărească prin întunericul vaginului meu punctul G. Şi, când plânge cu acel ochi, cu câtă risipă de lacrimi o face! Uneori se smiorcăie sau scânceşte şi atunci câteva lacrimi se scurg de-a lungul palmei mele. Iar când doarme - şi nu doarme des -, ochiul din capăt se închide cu o pleoapă de epidermă încreţită. Glandele lacrimogene-testicule adună de jur-împrejur nişte gene creţe şi mătăsoase care, deşi am încercat să le întind şi să le ordonez cu rimel, au stat tot după capul lor, rebele. Ce arcuită sprânceană comportă acest glob ocular... Una din carne moale şi netedă, reliefată ca o curbură puţin ovală ce-i înconjoară complet ochiul. Irisul e adânc, e un fel de canal care-şi află rădăcinile terminaţiilor nervoase de natură optică direct în creieri. Dacă-ţi treci - adică dacă-mi trec - degetele peste această retină alunecoasă, îmi rămâne pe buricul lor un parfum de apă de mare, între dulce şi sărat, între amnezie şi anamneză.

Tot în perioada deschiderii salonului de coafură se mai întâmpla să refuz penetrarea şi să mă satisfac numai eu, frecându-mi sexul de genunchiul sau de glezna lui. Dar se enerva cumplit că rămânea pe dinafară şi mă punea să-i masez uşor sexul, în ritmul mişcărilor mele. Ceea ce eu nu făceam, evident, decât de vreo trei-patru ori, atâta cât să-l incit şi să-l fac să mă forţeze.

De altfel, şi el îşi găsea uneori spaţii de refugiu atunci când actul normal nu-l mai incita, şi ejacula în urechea mea (spermatozoizii vorbesc între ei!) sau în mica adâncitură de la baza cefei, acolo unde occipitalul se îmbină cu vertebrele cervicale. Acolo unde se sfârşeşte părul. Îmi ridica cu mâna dreaptă pletele, îmi înfunda fruntea în pernă şi se suia pe mine, împungând cu sexul zona aceea unde pielea e atât de fină. Stânga i se sprijinea invariabil în fereastră, iar când era pe punctul de a termina, eu ştiam; ştiam pentru că începea să zgârie uşor cu unghiile sticla şi să scrâşnească din dinţi. Pe urmă mă rostogolea pe spate şi stătea călare peste şoldurile mele. "Acuma sunt femeie pentru tine. Mă fac femeie, uite!" Şi-şi strângea cu palmele carnea din jurul sfârcurilor, mişcându-se lasciv în jos şi-n sus, în timp ce eu îmi ridicam muntele lui Venus aproape convinsă că în următoarea secundă o să-mi răsară din el un penis cu care să-i penetrez anusul.

La sfârşit de tot, când cădeam amândoi în nesimţire unul lângă celălalt, pierduţi printre cearşafurile umede şi mototolite, când tâmpla mea se liniştea pe una din fesele lui şi priveam cum se îmbină dimensiunea rectilinie a fundului cu dreptele perfecte ale membrelor, iar degetele îmi urmau privirea ca o umbră, simţeam că mă aflu pe o pârtie de schi. Mă apuca ameţeala din nou.

Treceam direct în vis, unde, bineînţeles, făceam iarăşi dragoste cu Cristi, iar el se mişca ritmic ca o reptilă, ca o târâtoare prelungă, ce era absorbită încet, încet şi în linişte în vaginul meu cuminte aşezat pe un scaun de plastic al unei cofetării vesele, în plină după-amiază de vară; era înghiţit bucată cu bucată, oscior cu oscior, până nu mai rămânea din monstrul meu decât un nume, iar apoi, în câteva secunde, doar iniţiala C pe care, înfometată după împreunare, o înmuiam în cafeaua din faţa mea şi o ronţăiam ca pe-un corn cu ciocolată. Out of the ash/ I rise with my red hair/ And I eat men like air. Like air-air-air.

Sexul oral sau sexul anal ne plictisiseră de mult, aşa că nu ne mai incitau simţurile decât dacă se petreceau în conjuncturi cu totul şi cu totul inedite. De pildă, mi-a făcut o dată un cunnilingus în timp ce cântam la pian cu picioarele desfăcute, iar fesele lui, sprijinite pe pedala de aprofundare a sunetului, respectau indicaţiile de pe partitura lui Grieg.

Pe urmă, în sexul meu îşi introdusese cam toate extremităţile de nenumărate ori, aşa că şi de lucrul ăsta ne cam plictisiserăm de la o vreme. Prin urmare, într-o zi am apelat la obiectele neînsufleţite de prin camera lui. Mai întâi Judah, maimuţoiul de pluş pe care-l avea de când era mic, a trebuit să-şi frece botul de plastic de labiile mele, în timp ce un şirag de perle artificiale se înnoda, strâns, în jurul sânilor. Cristi zicea că, dacă nu dau drumul la lapte în momentul ăla, o să mă strângă până o să-mi crape sfârcurile şi o să se scurgă foliculina. Din nefericire însă, şiragul de perle a cedat înaintea mea şi s-a împrăştiat pe covor. Am înţeles atunci amândoi că tot ce nu e natural e îngrozitor de previzibil şi de plictisitor. Am renunţat, prin urmare, să mai folosim altceva în afară de corpurile noastre tinere.

Tot din acelaşi motiv a fost o vreme când rafinaserăm puţin strategia imobilizării membrelor şi renunţaserăm la cravate, curele sau baticuri de mătase, imaginându-ne că suntem legaţi totuşi de picioarele biroului, fără să fim în realitate. Şi făceam dragoste împietriţi în imaginar, doar cu sexele libere şi febrile, care se izbeau unul de celălalt în disperare, cu iluzia că se privesc fiecare într-o oglindă şi cu convingerea că se pot duce dincolo, în spaţiul figurii reflectate.

Sufeream imens că nu aveam la dispoziţie o cameră de luat vederi ca să ne satisfacem voyeurismul ingenuu ce ne locuia pe amândoi. Însă aveam grijă să ne depăşim criza uitând să tragem jaluzelele, astfel încât - sunt absolut sigură -, în bunătatea noastră nelimitată, îi ofeream familiei de vizavi clipe de neuitat, în cursul cărora - fantazam noi - se puteau masturba fiecare pe sine sau reciproc, privindu-ne în linişte din întunericul bucătăriei lor, laolaltă poate cu prietenii şi vecinii de palier aduşi special pentru sublimul spectacol al maeştrilor din E 10, etaj 3. Ne imaginam că tot blocul de alături sau chiar întreg cartierul se strângea la geamul de vizavi şi ne priveau cu toţii fascinaţi. Uneori ni se părea că-i auzeam respirând sau înghiontindu-se să-şi facă loc mai în faţă, mai aproape de fereastră, iar noi le făceam atunci cu mâna din partea cealaltă şi mai aprindeam o veioză.

Era însă un plop care le importuna raza vizuală, aşa că, atunci când domnul de la parter s-a hotărât într-o bună zi să-l taie fără nici un fel de explicaţie, am ştiut amândoi de ce recursese la asemenea faptă profund neecologică, l-am iertat şi ne-am zâmbit cu subînţeles.

E clar că nu mai rămăsese nici un loc public din oraş neînsămânţat de Cristi: parc, toaletele barurilor, acoperişuri, cimitir, curtea bisericii, curtea grădiniţei, scări de blocuri, gară, autogară, pasarele, cinematografe, biblioteci, casă de cultură, spital şi policlinică - din toate izbucneau acum fântâni arteziene de spermă şi nimeni nu ştia că la orice pas strivea sub talpa pantofului cel puţin un spermatozoid de-al lui Cristi. Am uns cu umorile noastre clanţele apartamentelor unor necunoscuţi, cutii poştale, canapele de compartiment de tren şi pereţi de săli de aşteptare, halbe de bere şi mochete de instituţii, haine noi din magazine, pâini din brutării.

Ne plăcea mai ales iarna, când ne dădeam jos pantalonii şi stăteam zece minute cu fundul gol în zăpadă, ca să ne îngheţe sexele şi să ne mai potolim febra, după care o luam razna pe câmpul de la marginea oraşului şi alergam prin beznă unul după altul, oprindu-ne pentru câte o penetrare din douăzeci în douăzeci de metri - şi apoi alergam iar. Alergam până când Cristi îşi lansa din vârful săgeţii sale regale o chestie fosforescentă ca o ploaie cu picături de lumină. Mă hipnotiza.

Într-o noapte am mituit paznicul şi am intrat în clădirea liceului meu, la parter, în clasa mea, şi am făcut-o pe banca în care stăteam eu - a doua pe dreapta - "ca să ai de unde să te inspiri la extemporale de acum încolo!", îmi zicea el printre spasme. De-atunci nu-mi amintesc să fi luat vreo notă mai mică de 10. Tot acolo mi-a dăruit o buclă din părul lui pubian, pe care s-o port mereu într-un pandantiv la gât, ca să-mi poarte noroc. Acum n-o mai am. Mi-am presărat-o peste micul dejun în prima dimineaţă când am simţit că o să ne despărţim. Am mâncat-o.

Voiam totul. Mai mult decât totul. Voiam să nu mai pot sta în şezut o lună după ce mă culcam cu el şi da! - erau nopţi după care scaunele şi canapelele îmi deveneau inutile. Dormeam cu câte o pernă sub şolduri, ca să nu mă doară vânătăile, sau cu o faşă elastică prinsă peste coapse, de teamă să nu le desfac în somn şi să-mi plesnească rana de la marginea vaginului. Nu puteam dormi pe burtă, pentru că mă dureau sânii şi mă usturau sfârcurile care, de altfel, prindeau de atâta supt un fel de înveliş aspru. Nu ceda decât la unguentul binefăcător al salivei lui. Peste noapte, sperma lui mi se usca pe piept, pe umeri şi pe gât, aşa încât dimineaţa o dezlipeam de pe mine ca pe un strat de epidermă prea bronzată. Încet, în fâşii cât mai lungi, cu precauţie, făcând apoi între degete bobiţe minuscule de spermă uscată, pe care le strecuram în pasta de dinţi.

În săptămânile când el era plecat la tot felul de conferinţe plictisitoare de filosofie, eu trebuia "să mă fac bine din nou", îmi spunea, până se întoarce el "ca să mă facă iarăşi rău de tot!". Şi atunci îmi puneam tot felul de comprese reci pe sâni, îmi introduceam ovule în uter, îmi ungeam cu alifii antiseptice anusul, iar în tot acest timp aveam grijă să-mi tai unghiile cât mai scurt şi fără colţuri, ca să nu-i rănesc fascinanta intrare în labirint dintre fese, atunci când avea să se întoarcă. Cu două-trei zile înainte începeam să mă hrănesc doar cu lichide, ca să-mi elimin consistenţele alimentare din intestine, să-i curăţ drumul, cum spunea el.

A venit pe urmă o vreme când preludiul actului ne lua cam trei-patru ore pe zi, timp în care citeam împreună teoriile despre erotism ale lui Georg Simmel, Herman Parret, Paz, Foucault (proastă carte - Istoria sexualităţii!), Bataille sau Bruckner, mângâindu-ne tandru trupurile unul altuia sau - hm! - eu dând glas frazelor la microfonul lui şi el conferenţiind unui public inexistent în Aula Magna a vaginului meu.

Totuşi, un lucru mi l-a refuzat cu obstinenţă. Un copil. Degeaba m-am străduit să-l fac să renunţe la prezervativ într-una dintre zilele mele de glorie fertilă - îmi ştia perfect calendarul ciclului (doar acelea erau dăţile când nu mai beam vin cu o picătură de spermă, ci vin cu o picătură de sânge menstrual); în zadar îl minţeam că iau anticoncepţionale - îşi dădea perfect seama că le pot foarte simplu arunca, arătându-i lui flaconul consumat.

Dar într-o zi a uitat să mai ia cu el prezervativul folosit şi l-a lăsat pe claviatura pianului. Mă temeam teribil să nu-şi aducă aminte de el în ultima clipă şi am răsuflat uşurată când i-am auzit paşii pe scara blocului coborând grăbit spre realitate. Am tras cu o seringă sperma din cauciuc şi mi-am eliberat-o în vagin. Am simţit o fierbinţeală străbătându-mi trupul în sus, ca atunci când iei o gură de alcool tare, dar în traseu invers. Mi-a ars rărunchii, însă eram fericită. Voiam cu tot dinadinsul să exist. În noaptea aceea, mi-am introdus un tampon de vată în sex, ca să evit să se scurgă sperma, şi am dormit cu zona lombară ridicată pe o pernă.

Şi, încet, încet, din clipa aceea, am început să mă nasc. Peste nouă luni, pe doi ianuarie 1980, am ieşit la lumină.

Mă cheamă Vlada. Tata n-a mai urcat niciodată scările înapoi.