Aflare

Cu ascuţişul sînilor tăi tineri
ai străpuns platoşa de piele
a trupului meu,
ajungînd unde nu se poate ajunge,
în nepătrunsele, întunecatele unghere
ale inimii mele,
aducînd cu tine o rază de lumină
ce a explodat inundîndu-mă de
culoarea soarelui şi a zilei.
Apoi ai scrijelit cu ei
în cel mai ascuns colţişor,
uitatul magic cuvînt - IUBIRE.
După care ai plecat.
Poate ai să revii, poate...
Iscatul foc doar, pîlpîie neştiut
şi doare să fie aflat,
pulsînd, tînjind a păcat.
L-am stins cu nenumărate
blonde, cu brune, roşcate,
dar incandescentul tăciune
deloc nu apune,
reapare mereu, mai dogoritor
arzîndu-mi setea de tine.
Condamnat sunt pe viaţă
la...TINE!