plouă, ca un fel de concesie
făcută unei lumi cenuşii.
la radio,
ştiri despre lucruri foarte grave,
o muzică despre oameni
care se iubesc.
geamuri aburite, mari umbrele colorate,
care mă ascund de cei din jur.
numai tu poţi să ştii, iubite,
numai tu poţi să ştii,
cât mă bucură faptul că plouă.
între noi nimeni altcineva,
între noi numai ploaie.
(din volumul Se plîng de mine îngerii)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Descântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuRuga cuvintelor, N. Scott MomadayToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate