vinovat de linişte, de forma pătrunzătoare a ecoului, s-a fost dus înspre întortochiate păreri, daturi din capete, însemne pe hîrtii preformate. era un fel de regularizare atît cît se poate pune linie dreaptă între o aproximare de vis şi o leorbăială de realitate. o netezire cît să se simtă cu palma, cu talpa sau cu răbdarea.
dar te iubesc. e atît de simplu de pus între palme cît, de aici, pînă aici, să nu mai spui nu. de aici pînă aici nici nu este o linie. nenumărarea unui segment, revelaţia segmentului de dreaptă. obrazul tău de ascuns sub pielea cuvintelor. zîmbetul ăla bun, chemător. eu privindu-mi palmele însăilîndu-se-a drumuri, curbe, răscruci, întortochieri, poteci, răsuflu din ce în ce mai greu desfăcînd jungla asta de doi coţi dintre mine şi...
în nenorocirea asta de primăvară este doar ploaie.