Cei care plîng înăuntru / Sînt desăvîrşit

Cei care plîng înăuntru
Stăm cîte doi, cîte trei, la o masă neagră.
La uşă bat cu furie cei care vor să ne plîngă. Se mai
ridică unul, ca dintr-o viaţă îndepărtată şi
scrie pe uşă cu degetul proaspăt retezat:
Nu ştiţi voi că aceia care plîng înăuntru se cunosc
între ei, chiar dacă se văd puţin sau deloc? Şi
întindem mese şi risipim pe ele fotografiile alor noştri.
 
Ies copii desperecheaţi din poze. Ies două păsări
care umplu încăperea. Ies mamele noastre strălucind
ca un şir de sori dar nu orbim cît să nu vedem
noaptea.
 
Sînt desăvîrşit
Sînt desăvîrşit. Pînă şi cheia de la uşa mea e
desăvîrşită, ca un surîs nichelat predicînd frumuseţea
în pustiu. Căci am petrecut ani în pustiu şi a venit
un înger conducînd un tractor roşu şi a zis: Du-te între
oameni căci vei găsi între ei pustia şi cheia casei tale! Sînt
desăvîrşit şi complet nevinovat pentru asta. Căci a venit
femeia mea vorbind ca o soră bună neputinţei mele.
Căci au venit copiii şi toţi ai mei
cu ochii deschişi ca o recoltă de felinare. Căci a venit
un înger şiroind de miere din care mai am şi acum.
 
Numai doctorii în otrăvuri mă vor pricepe,
regii cucutei, amanţii mătrăgunei.
Cunoscătorii celor o mie de ierburi.
 
Căci sînt un orb desăvîrşit vorbind ca unul care vede.

(în perioada 1 august 2014 - 31 octombrie 2014, curatorul acestei rubrici este poeta Ilinca Bernea)