securus judicat orbis terrarum
(judecata lumii întregi e sigură)
Sf. Augustin
(judecata lumii întregi e sigură)
Sf. Augustin
Îmi plac drumurile tăiate
în lanuri,
prin iarbă şi flori de câmp -
deschiderea clară,
de parcă poteca
ar fi un tipar
al vieţii,
abstract, real -
de parcă forma ar fi adevăr
despre tine.
Îmi place să merg
pe brazda
proaspăt cosită, unde tulpinile
pornesc de la acelaşi
auriu profund
cum mă aplec
să ating cu degetele
fiece spic -
şi mă duce gândul
la Elena, Împărăteasa
Mamă a lui Constantin,
care-a vrut să creadă-n justiţia naturală
anume că zeii
credinţa o vor răsplăti.
Tot ce-i bun
aşteaptă încă
în câmpul următor
cel mai bun
abia urmează să vină
cu miros de pământ
înnebunit de soare,
cu mireasmă de boabe
dezghiocate sub degetul meu.Ţi-aduci aminte
când ne-am plimbat
la Eastleach?
M-ai văzut
aplecându-mă, înstrăinată
de mine însămi -
ca şirurile
de grâu - clopoţei de pleavă tremurând?
(Din volumul Coleshill)