Alb major, negru minor

Încotro duce drumul
Copil cu ochi de pământ?
Ce vorbe să cumpăr
Ce cuvinte să-ţi vând?

Să-ţi laşi în insule
Şapte catarge de vânt
Copil cu ochii deschişi între mări
În ce cheie să-ţi cânt?

/ Sub genunchiul de rugă
Mi-am apăsat spaimele
Linii de fugă
Mi-am făcut oasele
Nicio punte
Nu-mi mai închide
Din braţe
Crevasele /

Copil cu ochii aplecaţi către cer
Nu mai spune atâtea poveşti
Despre munţi de urcat, şi morminte, şi despuieri de veşminte
Nimeni nu-i atât de nebun
Să te creadă
Că ai fost până-n adâncul amorţit al nopţilor şi-ai ieşit mai curat
Când albul ţi-e lipit de negru sub pleoape, în unghiul pătrat
Al obrazului ascuns în îndestulata lumină
Când ţi-a rămas între buze miezul întunecat
Al fructului de sânge mustos din care-ai muşcat

Copil cu ochii-ncepuţi
Într-o zi neaflată
Lasă sunetul lumii să treacă
Încet, printre porţile largi, printre pietre de apă
Lasă secunda din faţă să bată.