Cea mai frumoasă poezie cu lunetişti / Apocalipsa după Alberto

Cea mai frumoasă poezie cu lunetişti

trei kilograme de roşii
şi o sacoşă de plastic transparentă
atât mai am
moise din biblie
avea un toiag şi-o mare
ştiu, avem nevoie de miracole
beculeţe în pomul de crăciun
şi oferte la supermarket
până şi boschetarul ăla care mi-a cerut o ţigară
are o sacoşă transparentă plină de motive întemeiate
o ţine în cutia de carton presat în care habitează
en fin, întrebarea e
lunetistu' doarme cu arma în mâini, sau mi se pare mie?!
cine a pus toate sicriele astea pe trotuar?
şi de ce sunt goale?
unde au dispărut toţi trecătorii?
bă, să nu vă fie frică!
e un lunetist de carton presat
nu există, e doar imaginaţia voastră plină de coşmaruri
oameni buni, vă rog frumos, treceţi pe sub balconul meu
precum poporul preaiubit prin marea roşie.
 
Apocalipsa după Alberto

Ale mele sunt toate culorile cerului
Roşu, albastru, negru sau roz
Toate avioanele care-l brăzdează
Toţi teroriştii
De pe linia Paris Tokyo
Bugetul Pakistanului
Toţi morţii din Irak şi Guineea Bissau
Toţi copacii de pe Calea Călăraşi
Pisicile călcate de maşini
Toate robinetele cu apă caldă şi rece
Toţi orfanii, toate vilele de la Marbella
Şi toţi subnutriţii din Darfur
Toate icoanele din biserică
Băncile din parc
Şi cozile de mătură
Toate cămăşile de forţă
Şi toate declaraţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite
Sunt cel mai puternic om de pe faţa pământului
Şi nimănui nu-i pasă dacă mâine pot să opresc conducta de gaze care alimentează
Europa de Vest
Dacă mor toate lumea va înceta brusc să mai vândă acţiuni la bursă
Sau să-şi plimbe câinii prin parc
Ceea ce mi se pare onest să se întâmple
Sursa răului este în mine
Iar Dumnezeu cunoaşte toate aspectele astea
Şi închide ochii condescendent
E lumea ta, Albert, fă ce vrei cu ea!

(în perioada 1 august 2014 - 7 noiembrie 2014, curatorul acestei rubrici este poeta Ilinca Bernea)