Orfică

Vulpea era o siluetă.
Cu lapte sau poate gravidă,
mergea mereu mergea.
Greşala în ea creştea
ca umbra în carne.

Noaptea fiece lucru
miroase dulce
şi dă semnale
buruienile-n şanţ desenate
gros cu cerneală.

Proptită în coate
vulpea murdară pare să-nghită greu
o insultă enormă,
capul lăsat pe spate e totul o falcă
un os prelung

făcut să dea sunet -
un os cu toarte
de prins corzile pe care să cânţi -
aşa cum strângi roata
dinspre margine.

(Din volumul Coleshill)