cîinele peşte
în vis
cîinele meu era un peşte
întins pe o parte
şi totuşi blănos
alungit
luptînd pentru viaţă
prin mişcarea disperată a botului
căutînd apa
şi sufocîndu-se cu aer
poezia invizibilă
eram cu toţii într-o barcă adîncă
şi aruncam năvoadele
spre apa limpede întunecată
gînguream şuşoteam
uneori recitam cuvinte dintr-o poezie
invizibilă
pentru Moira
ştiu cum e să te plimbi noaptea prin pădurea cu multe lacuri
să strigi cînd vezi cum lumina separă golul gheţii de crengile căzute
şi să nu auzi nici un ecou
totul e să aştepţi să fie linişte
şi să îţi aminteşti de postarea aia romantică de pe facebook
care spune că viaţa
fără muzică
ar fi o mare greşeală
(din volumul poveşti mici, Ed. Tracus Arte, 2014)
(din volumul poveşti mici, Ed. Tracus Arte, 2014)