Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Parcul


Marie Silkeberg, traducere de Dan Shafran

26.12.2014
Editura Fundaţiei Culturale Române
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Dacă acesta nu-i un parc
Un puls de întuneric traversând câmpul vizual
Dacă acesta nu-i un parc
O densitate grea
O fotografie alb-negru
Dacă acesta nu-i un parc sus peste malurile râului
Atunci ea a călcat peste morţi cu tocurile ei înalte
Atunci aceştia şi-au dilatat corpurile
Să putem muri cu ei

Nu ştiu să spun, în dimineaţa blândă de decembrie,
ce se întâmplă cu mine în parc
Zăpada a căzut liniştit pe aleile cu castani
Trei bărbaţi în paltoane negre mergeau agale,
cufundaţi într-o discuţie, pe cărările din jurul teraselor
Dinspre podul de peste râu nu se auzea nici un sunet
Câteva păsări cu ciocurile grele, curbate îşi întorceau alene capetele
În dimineaţa de iarnă fără umbre
Încadrată în conturul tot mai alb al parcului
Un cuvânt stătea întipărit, da, încolăcit, chiar lângă tulpini
- un foc în care numele se-afla,
un nume în care focul ardea -
Comunicam asemeni unui vas crăpat
Eram o pasăre de pradă deasupra orizontului
Eram nebună de uitare

E târziu, acum. Trecut de miezul nopţii
Despuiat stă parcul între corp şi suflet
Parcul pe dâmbul său, pe dâmbul oraşului
Umbrele se întind, se împreună
Un câine negru rătăceşte prin ceaţa întunecată
Creanga salcâmului arde în livada maură
- un oraş de dincolo de poroage, pragurile învolburate ale râului -
Salcâmii tremură înfriguraţi lângă colina bolovănoasă
Vântul bate pe înălţimi, toceşte copacii găunoşi
Scheletul parcului se scaldă-n întuneric
Grămezi de sticle zăngănesc
Golite de uleiurile lor eterice din Köln, Moscova
Adoarme-i, cântă-le
Un singur ton, în sus, încet, perechea de pe urmă
- o deplasare minimă în spaţiu, şoldul spre mână -
la balul din noaptea de iarnă

Dacă nu este, atunci
- da, ce?
o despuiere?
o bancă dintr-un parc pe câmpii?
un fel de agăţare de braţele lui deasupra prăpastiei?
- sub noi râul
peste noi -
un ultim voal subţire azuriu
Apoi văzduhul şi întunericul
Tăcerea

(din volumul-antologie Noi corespondenţe lirice - poezie contemporană română şi suedeză, apărut la Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002, selecţie, traducere şi prezentare de Dan Shafran)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer