Atâtea cuvinte

Atâtea cuvinte de moarte şi viaţă,
atâtea blesteme pe-un capăt de aţă,
atât de încet şi-atât de aproape
se-ntunecă cerul, captiv între pleoape;
şi-atâta căldură la vinul din sobă,
fecioare uitate-n pervaz la Cordobă,
plecate de mult să-şi cumpere robă,
minţite de ani că mâine-i de probă.
Scrisori cu vapoare şi maici de-mprumut
ce-au stat la-nvoială c-au vrut şi n-au vrut,
atâtea cuvinte ce stau la-ntâmplare
nescrise. Şi dorm undeva prin chenare...

Bătrânul şi marea şi marea bătrână
citiţi printre rânduri de lupii la stână...
Argaţii şi gardul furioşi pe stăpână...
Atâtea cuvinte în păr de păgână.

Se-mprăştie seara la curte venin,
se-ntunecă, plâng, adorm şi se-nchin...
Atâtea cuvinte de moarte şi viaţă,
atâtea frăţii desenate pe gheaţă,
atâtea tăieri împrejur deodată...
Se-ntorc de la nunţi şi râd niciodată,
mai mor între naşteri la capăt de aţă,
atâtea cuvinte de moarte şi viaţă,
atâtea cuvinte de moarte pe piaţă.

(Adrian Berinde, din volumul "Captiv în inutil")