Cadou

Aveam ceva pentru tine
nişte sentimente
fugare,
nişte gânduri
fierbinţi,
sprinţare,
nişte degete rare
ce se cuveneau
umplute
de consistenţa
făpturii tale,
virtuale
pentru cealaltă
jumătate a globului
- jumătatea adăpostită
la umbră,
neluminată de idei,
jumătatea care
traieşte din inerţie
datorită primarului impuls
cosmic -
Aveam ceva,
adusesem ceva pentru tine
câteva clipe din mine.
Numai şi numai
pentru tine!:
Suspensie între
lumină şi întuneric,
între o lume
şi altă lume,
atât:
un mine
şi un tine
două făpturi
simple, divine
prin condiţia
eternului efemer
măsurat la distanţă exactă
între pământ
şi cer
(pentru că aşa e
iubirea
unii o au
alţii o cer)
şi rareori se întâmplă
să coincidă secundele
să coincidă stelele, erele,
planetele şi mamiferele
astfel încât
să uiţi de pământ,
să fii numai gând
lumină, arşiţă, foc,
alături cu bezna,
cu gheaţa, pe loc
să te naşti, pe loc
să dispari
dintr-unul în altul
prin ochii cei mari
prin ochii sfârşitului
şi începutului,
ochii uniţi
prin buze fierbinţi,
prin degete strânse,
prin tâmple aprinse...
Pentru tine
doar pentru tine
pregătisem secretul cadou
ştiut doar de mine
şi altcineva-nime!
Cu greu l-am aflat
cu greu l-am cărat
sosind la-ntâlnire
cu dor în privire
aducând în ascuns
ceva nepătruns...
Pornisem spre tine
cu mâinile pline
de mine.
Aveam pentru TINE,
pe MINE,
eram pentru tine
plin de iubire...
De ce n-ai venit
la întâlnire ?
Acum am rătăcit
cadoul...