Roger Federer la victoria cu numărul 1.000 din carieră. Sună cumva banal. Pe Federer nu îl defineşte statistica. Tocmai pe el, omul care a bătut aproape toate recordurile şi a fisurat tabelele cu clasamente. Titluri de Mare Şlem, titluri în turnee Masters, nenumărate, ba, foarte numărate, finale şi semifinale disputate tot în Mari Şlemuri şi Mastersuri. Şi aşa mai departe. Mai departe de cifre este însă tenisul pe care Roger continuă să-l dăruiască şi să şi-l îmbunătăţească. Pentru că asta continuă să ne spună, probabil, cel mai mare jucător de tenis al tuturor timpurilor. La 33 de ani şi jumătate mai ai ceva de oferit. De învăţat. Îţi poţi perfecţiona unele lovituri, eşti apt să schimbi planuri tactice bătătorite în aproape 20 de ani de carieră.
1.000 de victorii în circuit pentru Roger Federer. S-a întîmplat după victoria din finala de la Brisbane în faţa canadianului Milos Raonici. Roger este al treilea în clasamentul all-time al victoriilor, după Jimmy Connors şi Ivan Lendl. Nu acesta este motivul pentru care continuă el să joace tenis. Roger fuge de retragere cu o disperare pe care jocul lui n-a avut-o niciodată. Rezultatele sînt neaşteptat de bune atît pentru el, cît şi pentru noi. Fiecare meci al lui este un bun de tezaur pentru zilele multe care vor urma fără el pe teren. Este moştenirea celui care nu a fost nici pe departe cel mai simpatic ori cel mai haios personaj al tenisului. Este moştenirea celui mai bun. Este forma lui de generozitate.