să nu faci nimic / ageamiu

să nu faci nimic
 
timp de câteva ore câteva zile pe an omul
trebuie să tacă fără să facă nimic
trebuie să uite de sine să uite de toată lumea
asemenea unui ceas ce a stat în vid
 
timp de câteva ore câteva zile pe an omul
trebuie să îşi închidă nu numai ochii ci şi capul
într-un hambar al uitării
omul trebuie să facă asta pentru a rămâne în continuare om
 
nu trebuie să facă nimic, nu trebuie să facă nimic
omul trebuie să se încuie pe sine cu mâinile sale
şi să arunce cheia afară
trebuie să îşi scoată pielea
şi să o lase la soare spre uscare
 

ageamiu
 
mâinile-mi tremură în timp ce rup pâinea,
sunt un neîndemânatic incurabil,
sunt ageamiu în timp ce trec marea, iar când mă ascund, fac zgomote eu
gura mea e stângace atunci când iubeşte, sunt un novice în oglinda bărbierului,
sunt ageamiu când tuşesc din cauza tutunului
când beau o lingură de ciorbă, sunt priceput în a o vărsa
stânga dreapta mea sunt neîndemânatice, vreascurile-mi sunt ageamii

până şi visele-mi sunt ageamii,
mă trezesc brusc în clipa cea mai frumoasă,
sunt ageamiu când îmi fac o poză cu o statuie,
felu-mi de a mulţumi îmi este neîndemânatic, vorbele mele de mulţumiri la fel
aflat între două persoane, privirea mea o caută pe cea de-a treia,
de-aş cădea întâmplător în mreaja dragostei,
viitorul îmi este ageamiu şi chiar într-o zi am să mor tot ageamiu.

(Traducere din limba turcă de Sunia Iliaz Acmambet)

(în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 mai 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Anca Mizumschi)