Sînt aici!

Rămân un neliniştit
la fel ca trista-mi maică
în vechile fotografii cu cotul pe masă
din propriile-mi excese
compun poeme
bat cuie în vechea şipcă a lumii.

***

Mă simt pătruns de o bucurie ciudată
de fiecare dată când încarc gunoiul
în subsolul blocului la care maică-mea
de trei ani mătură şi spală scările şi geamurile.
Pentru c-o ajut
a promis că-mi va cumpăra
un costum din materialul cel mai bun.
Încarc tot felul de gunoaie
de la coji de cartofi şi brazi de Crăciun
până la şobolani
pe care mai întâi îi ameţesc
cu jeturi puternice de apă de la robinet.
Uneori am chiar prilejul
să stau de vorbă cu ţiganii
în timp ce aceştia îşi vâră mâinile până la coate
prin bidoane căutând resturi de pâine
şi sticle neciobite.
Treaba asta oricum trebuie făcută de cineva
dar pun rămăşag
că nici un redactor nu s-ar încumeta
să publice un text ca ăsta prin reviste
cu atât mai puţin ideologii
cu care odată şi odată tot am să mă răfuiesc eu
să zicem încărcându-i în bidoane ca pe şobolani
în timp ce stau de vorbă cu ţiganii
sau cu mama
altfel nu se mai poate!
 
***
 
În toate poemele mele
sunt un băiat de şapte ani
 
care abia învaţă să taie pâinea
cu cuţitul
 
viaţa a pătruns în mine
o dată cu versul
 
poemele mele sunt ochii lui
 
gălăgioase
şi
albe
 
cenuşa după ce am ucis poezia
 
civilizaţia
murdăria
singurătatea

în care va trebui şi eu să dispar
 
altfel le-ar putea scrie
oricine.

(în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 martie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Anca Mizumschi)