Eşti doar atunci
îmi las pixul să curgă uşor pe foaie
în timp ce el curge pe foaie
fruntea poetului din cauciuc se pierde în zare
şi în timp ce alerg în zare
aşa cu fruntea mea din cauciuc
mă simt bine şi poetul la fel
curge din pix pe foaie
cum ar curge de exemplu
lacrima lui Dumnezeu după o femeie
pe care a iubit-o el cel mai mult
iar noi nu ştim
pentru că atunci când pixul curge pe foaie
eşti doar în momentul acela
laudă gloriei
în spatele nostru trăieşte cineva
respiră blocul de aer ce ne inundă misterios organismul
organismul ăsta viu de care suntem atât de îndrăgostiţi
până la moarte
oameni mari şi buni eu vă cred
într-o altă parte din viaţa mea am fost cioban
duceam mieii în spate la tăiere
ajutam copiii să simtă mirosul de iarbă
iar ei beţi de miros pe dealuri
atât de beţi pe dealuri
şi mă îmbătam cu lauda lor iubind până la moarte
lăudam cu sete cu pizmă
cum mama voastră de ce suntem aşa frumoşi
nu am găsit vreodată un motiv de unde să ies din mulţime
cu un pas strivit de bolta cerului
să mă strige
să mă ucidă şi pe mine gloria
(în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 martie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Anca Mizumschi)
1 comentariu
Arhiva rubricii
Diphylleia grayi, Ruxandra CesereanuDescântec, Simona PopescuFiul risipitor, Gabriele Tinti, traducere de Ioana IeronimSamuel, Mariana MarinPământ pătruns în inimă, Gabriela MelinescuToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate