Lumini pe cărări / Încă o dată şi gata

Lumini pe cărări

Curăţ petele de pe masă,
frec petele de lichid,
scrum, praf de puşcă - trebuie să plec
undeva. Şterg cu toată
râvna, îndepărtez urmele.

Voi călca prin zăpadă, am să fac
poteci noi - largi, vesele, ca luminile care
sclipesc în jurul planetei, jucăuşe
cum sunt paşii mei fără astâmpăr: trebuie să plec.

Fac ordine şi curat, ca odinioară când
aşteptam musafiri - ştiu că sunt singur, ştiu
că nu vine nimeni: să fie frumos şi cald.

Am să plec cu nasul în vânt, copoi adulmecând
să descopere praf de puşcă.
Dacă se-ajunge acolo, voi sta drept în faţa armei.

Fac ordine, curat, parcă mi-aş lua bun rămas de la lume.

Încă o dată şi gata

te inhalez
în golul dintre
buze şi ţigară

încă un fum
încă o dată gustul
şi promitem să fie ultima

încă o dată şi renunţ
încă o dată şi vei începe
să mă urăşti
vei renunţa la mine cu toată fiinţa.

să fie asta ultima
lasă-mă să te inhalez până la os
ne vom săruta în umbrele oraşului

înspăimântător cât de bine te simţi când fugi de totul
înspăimântător cât de adânc te inhalez pentru ultima oară
printre umbre, devenind dependent pe viaţă

Igor Isakovski (Macedonia, 1970-2014)

(în perioada 1 iunie 2015 - 30 septembrie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)