Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Pagini de carte / Traversat de o pasăre / Ecou


Ion Chichere

29.05.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Pagini de carte 
(memoriei bunicii mele Sofia Beşir)
 
 
bunica mea e poate greierul acesta frumos. stă şi cântă
la marginea crucii de lemn pe care numele ei
este singurul vers
sofia. câteva viorele şi chiar sapa care mai păstrează
luciul mâinilor ei stau rezemate pe moviliţa de pământ.
eu citesc poeme din emily dickinson într-o linişte
ce ne uneşte deplin. o pasăre îşi trece o clipă umbra
prin înţelegerea noastră, dar sensul ei adânceşte unitatea.
iar dacă se înclină iarba de vânt e-un semn
în plus că vântul
e un vers şi faptul că mă-nfior este efectul depărtării.
casa bunicii se vede bine din deal deşi este mai 
mică decât norii
şi chiar puţin umbrită de plâns. în secretul nostru
poate intra doar dragostea, cum vântul acesta 
în cartea emilyei.
 
ce e grozav este că suntem morţi cu aceeaşi putere
cu care suntem vii.
a înflorit liliacul în gardul cimitirului
cu o nepăsare dumnezeiască. cei bogaţi şi-au vopsit 
cu bronz
literele pe marmore. cei mai săraci au văruit crucile
de lemn ca pe nişte pomişori. femeile bătrâne se cântă
şi tricoteză frumos. dar poate că noi tăcem altceva.
în luciul
sapei bunica desface batista, scoate doi bani albi
şi mi-i aşează pe pleoape. banii sunt reci şi stemele lor
nu-mi par cunoscute. dar poate că vântul a încurcat
paginile cărţii. 
 
Traversat de o pasăre 
 
Orice femeie în negru este mama mea
Iar eu sunt mortul ei drag
Orice cruce de tânăr este crucea mea
Iar eu sunt pământul ei drag
 
Am murit foarte greu
Despărţindu-mă de sinea mea
Partea ascunsă hohotea de lumină
Cea văzută se întuneca
 
O pasăre albă m-a traversat
Ca o cruce plutea
Eu semănam cu zborul ei
Ea semăna cu moartea mea
 
Ecou 
 
femeia în semnul pur al dimineţii aruncă grăunţe
în curtea fără păsări. desenul arhanghelului se luptă
cu desenul balaurului peste patul ei alb.
deşi ecoul împuşcăturii s-a şters demult, larma cîinilor 
nu o părăseşte uşor. şi sîngele bărbatului picură în streaşină 
lent şi neîndurător.

(în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 mai 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Anca Mizumschi)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer