22.05.2015
Colonizing. Istorii
 
Prietenii mei de pe toate continentele se îndoiesc 
de dreptul meu 
de a povesti istorii ale altei rase
şi totuşi mă încăpăţânez să scriu 
despre tine care scrii în tăcere în camere de hotel 
de mâna a doua de pe cele două emisfere.
Scrijeleşti cuvinte direct în piele 
ca un călugăr inventându-şi penitenţe
pentru păcatele altora.
Sângele
pe care nici măcar nu-l mai vezi -
o picătură chinezească care se afundă ritmic 
în mocheta cu pete suspecte 
şi te transformă din victimă 
în propriul tău călău.
Durerea se răspândeşte în aer 
cu mireasma lascivă a unor flori africane 
care încă mai aşteaptă să fie catalogate de 
Societatea Regală a Botaniştilor.
Silabele tale se strecoară printre silabele mele 
fecundându-le -
un act sexual fără nicio urmă de tandreţe
ca o fertilizare in vitro în care scopul scuză
mijloacele
şi un spermatozoid ales la-ntâmplare 
din paharul de plastic
penetrează ovulul împotriva propriei voinţe.
Scrii 
cocârjat deasupra mesei 
plin de mirare 
ca un copil în clasa-ntâia care încă se mai luptă 
să înţeleagă semnificaţia fiecărei litere.
Atunci când îngerul vine
culoarea lui nu mai are nicio importanţă.
 
 
Lady. De onoare
 
Sudoarea de pe frunţile noastre se transformă în 
vin de împărtăşanie - 
picături roşii 
prelingându-se grele de-a lungul tâmplelor. 
Un vaier prelung, din alte timpuri şi din alte locuri,
ne ţintuieşte 
de duşumelele încărcate de zăpadă şi pământ. 
Privirea ta umblă timidă de-a lungul trupului meu -
curiozitatea unui băieţel care-a găsit din greşeală
o revistă cu femei în pielea goală.
Când îţi şterg fruntea
tandreţea te ia prin surprindere ca un cadou 
pe-un copil care se ştie vinovat. 
Cuvinte neîncepute,
gemete neterminate,
strigăte care nu reuşesc să se închege -
pentru că numai tăcerea poate să ne vindece 
de limba Reginei. 
Granule de zahăr de pe plantaţii pe care nu le vom vedea 
niciodată
se topesc în sângele nostru
învolburându-l.
Mă dezgoleşti sfios de toate cercurile infernului 
strat după strat 
ca şi cum ai încerca să răscumperi 
păcatele tuturor bărbaţilor
care au transformat uterul în puşcărie. 
"Thank you for this moment of peace and quiet," 
îmi spui,
iar mâna îţi alunecă de-a lungul coapselor mele 
tânjind 
după o cruce pe care să mă răstigneşti 
cu încetinitorul,
reinventând religiile, rescriind 
istoria lumii.
 
(Poemele fac parte din colecţia B&W, în curs de apariţie la editura Tracus Arte.)

(în perioada 1 ianuarie 2015 - 31 mai 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Anca Mizumschi)

2 comentarii

  • poeme Diana Manole
    flavia cosma, 23.05.2015, 22:15

    Poemele Dianei Manole, neconvenţionale în natură, sunt de o filozofie adâncă şi posedă un înalt grad de concentrare lirică. Felicitări autoarei si revistei care o publica

  • Multumesc!
    Diana Manole, 24.05.2015, 01:51

    Draga Anca,

    Iti multumesc pentru publicarea poemelor si pentru faptul ca ai selectat aceste texte - sunt doua dintre poemele mele care imi sunt cele mai dragi din B&W.

    Sper sa le placa si cititorilor de poezie de pe LiterNet.

    Cele mai bune urari,
    Diana Manole

Publicitate

Sus