UK top 50 - 13 februarie 1965

13 februarie 1965 - Alexandru Gheorghiaş on Mixcloud

Babbity Blue era numele de scenă al unei adolescente din Londra, aflată la cel dintâi său single. Barbara Chalk avea 17 ani şi cânta despre ce altceva decât despre iubire? Don't Make Me n-a trăit mai sus de locul 48 în topul britanic, iar următorul single avea să fie şi ultimul din cariera muzicală a solistei vocale. Înregistrarea de faţă fusese realizată în studiourile Decca, iar acompaniamentul, asigurat de grupul The Tremeloes. Deşi, aşa cum sună, pare foarte probabil ca la chitară să se fi aflat celebrul muzician de studio Big Jim Sullivan.

The Zombies constituie o enigmă în privinţa succesului comercial din topul de acasă. Grupul înfiinţat de Rod Argent în 1961 nu e creditat decât cu două single-uri în ierarhia britanică. Cel dintâi, She's Not There, apăruse cu un an înainte şi urcase până în Top 15. Cel de faţă, Tell Her No, intra acum pe locul 45, dar nu a avansat mai departe de 42. Succesele au venit mai degrabă în Statele Unite, unde sunt consemnate trei prezenţe în Top 10. E ciudat, fiindcă rareori găseşti o combinaţie mai armonioasă între vocea catifelată a solistului vocal (Colin Blunstone) şi clapă (Argent). Cel mai probabil, The Zombies au fost cu câţiva paşi înaintea vremurilor pe care le-au trăit.

Ronnie Hilton era originar din nordul sărac al Angliei. Din Hull, mai precis. Îşi începuse cariera muzicală cu peste zece ani mai devreme, după ce renunţase la siguranţa slujbei pe care o avea la o fabrică din Leeds. A rămas de altfel toată viaţa fan al lui Leeds United. Windmill In Old Amsterdam era al 18-lea şi cel din urmă single pe care îl plasa în topul britanic, majoritatea fiind preluări din repertoriul soliştilor americani. Piesa care intra acum pe locul 40 avea să se oprească pe 23. Gloria din anii '50 a apus, iar Ronnie a suferit un atac cerebral în 1976, la 50 de ani. După recuperare, a prezentat serialul Sounds of the Fifties la BBC Radio 2. A murit în februarie 2001, la 75 de ani.

La polul opus se afla Tom Jones. Galezul avea 24 de ani când debuta în topul britanic cu piesa de faţă. It's Not Unusual îi fusese iniţial oferită lui Sandie Shaw de compozitorii Les Reed şi Gordon Mills, iar versiunea lui Jones s-a dorit a fi un demo pentru "prinţesa pop desculţă a anilor '60". Aceasta a ascultat melodia şi a fost într-atât de impresionată de vocea lui Jones, încât a refuzat piesa şi le-a recomandat producătorilor de la Decca s-o lanseze în interpretarea acestuia. A fost alegerea corectă, fiindcă ne vom reîntâlni cu acest single. Iniţial, BBC-ul a refuzat să difuzeze melodia, din cauza imaginii prea sexy a interpretului, însă piesa a fost preluată imediat în playlist-ul radiourilor pirat. Cum claviaturistul grupului de acompaniament al lui Jones, The Squires, lipsea în ziua înregistrării, bateristul Chris Slade a tras o fugă până la cafeneaua de vizavi şi s-a întors cu un oarecare pe atunci Reginald Dwight, angajat fix pentru o zi. Peste câţiva ani, acesta avea să-şi ia numele de scenă: Elton John.

Goodnight era un nou single lansat de pe Orbisongs (al cincilea material de studio, ultimul apărut la casa de discuri Monument) şi venea după megahitul Oh, Pretty Woman. Roy Orbison se bucura de mai mult succes în Marea Britanie decât în America natală. Dacă acolo n-a urcat în Top 20, în Arhipelag melodia ajungea până pe 14, după ce intra acum pe locul 36. Goodnight apărea într-o perioadă dificilă din viaţa texanului. În noiembrie 1964, divorţase de Claudette, din cauza infidelităţii acesteia. Cei doi aveau să se recăsătorească în august 1965. Însă problemele personale ale lui Roy nu aveau să se oprească aici. Trecerea la casa de discuri MGM, cu promisiunea apariţiei pe marele ecran, asemenea lui Elvis Presley, avea să fie un fiasco. Turneul din Marea Britanie va fi marcat de un accident de motocicletă în urma căruia a suferit o fractură la picior şi a fost nevoit să urce pe scenă cu bandaj ghipsat. Iar anii următori aveau să fie de-a dreptul de coşmar.

Rareori apare în istoria muzicii un grup cu o influenţă într-atât de puternică asupra formaţiilor vocal-instrumentale ca în cazul de faţă. The Shadows deveniseră celebri pentru piesele lor instrumentale şi ca formaţie de acompaniament a lui Cliff Richard, iar acum se aflau acum pe panta descendentă a carierei, după cele cinci piese number one în Marea Britanie, din prima jumătate a anilor '60. Nou-intrată pe 35, Mary Anne nu avea să intre în Top 15 (locul 17), însă 1965 avea să consemneze alte trei single-uri de Top 20.

Fusese idol al adolescenţilor. Fusese unul dintre primii solişti vocali din Arhipelag care interpretau piese originale şi nu cover-uri. Fusese cel dintâi artist britanic ale cărui prime şapte singles ajunseseră toate în Top 5, incluzând aici şi două number ones. Stop Feeling Sorry For Yourself nu avea să intre între primele 20 de locuri ale topului din Marea Britanie, deşi Adam Faith era posesorul celui mai înalt nou-intrat single al săptămânii, pe 33. Londonezul a lansat single-uri şi în anii '70, fără succes însă.

Toate acestea se întâmplau într-o săptămână în care George Harrison de la The Beatles era operat de amigdale, aviaţia americană începea să bombardeze cu regularitate Vietnamul de Nord, iar Peggy Fleming şi Gary Visconti deveneau campioni naţionali ai Statelor Unite la patinaj artistic, la individual, în concursul desfăşurat la Lake Placid, New York. Pentru tânăra de 16 ani din San Jose, California, era al doilea titlu naţionale din cele cinci consecutive, iar succesele internaţionale se profilau: trei titluri de campioană mondială la rând, începând cu 1966, dar mai ales aurul olimpic de la Grenoble 1968. Asistam la revirimentul patinajului artistic american, după tragedia aviatică din 1961 când a dispărut întreg lotul de patinaj artistic al Statelor Unite, aflat în drum spre Praga. Catastrofa din Belgia a dus de altfel la anularea ediţiei din acel an a Campionatelor Mondiale din capitala Cehoslovaciei".


Loc în clasamentul actual (loc în clasamentul precendent / număr de săptămîni în top) - Nume piesă / interpret. Piesele marcate cu roşu sunt cele ce pot fi ascultate în această săptămînă în mixul de la începutul acestui articol.

1 (1 / 5) - YOU'VE LOST THAT LOVIN' FEELIN' (Righteous Brothers)
2 (2 / 4) - TIRED OF WAITING FOR YOU (Kinks)
3 (6 / 5) - KEEP SEARCHIN' (WE'LL FOLLOW THE SUN) (Del Shannon)
4 (3 / 10) - GO NOW (Moody Blues)
5 (14 / 6) - I'LL NEVER FIND ANOTHER YOU (Seekers)
6 (4 / 5) - COME TOMORROW (Manfred Mann)
7 (13 / 4) - THE SPECIAL YEARS (Val Doonican)
8 (7 / 11) - CAST YOUR FATE TO THE WIND (Sounds Orchestral)
9 (5 / 5) - YOU'VE LOST THAT LOVIN' FEELIN' (Cilla Black)
10 (11 / 6) - BABY PLEASE DON'T GO (Them)
11 (18 / 5) - LEADER OF THE PACK (Shangri-las)
12 (12 / 9) - FERRY CROSS THE MERSEY (Gerry & The Pacemakers)
13 (33 / 2) - DON'T LET ME BE MISUNDERSTOOD (Animals)
14 (27 / 2) - GAME OF LOVE (Wayne Fontana & The Mindbenders)
15 (8 / 9) - YEH YEH (Georgie Fame)
16 (16 / 5) - I'M LOST WITHOUT YOU (Billy Fury)
17 (10 / 12) - TERRY (Twinkle)
18 (9 / 10) - GIRL DON'T COME (Sandie Shaw)
19 (39 / 2) - FUNNY HOW LOVE CAN BE (Ivy League)
20 (41 / 2) - IT HURTS SO MUCH (Jim Reeves)
21 (17 / 7) - THREE BELLS (Brian Poole & The Tremeloes)
22 (25 / 3) - YES I WILL (Hollies)
23 (23 / 4) - WHAT IN THE WORLD'S COME OVER YOU (Rockin' Berries)
24 (15 / 10) - SOMEWHERE (P.J. Proby)
25 (19 / 11) - I FEEL FINE (Beatles)
26 (24 / 4) - DANCE DANCE DANCE (Beach Boys)
27 (29 / 4) - COME SEE ABOUT ME (Supremes)
28 (22 / 18) - WALK TALL (Val Doonican)
29 (20 / 14) - DOWNTOWN (Petula Clark)
30 (21 / 10) - I COULD EASILY FALL (Cliff Richard)
31 (26 / 5) - PROMISED LAND (Chuck Berry)
32 (30 / 5) - GETTING MIGHTY CROWDED (Betty Everett)
33 (new! / 1) - STOP FEELING SORRY FOR YOURSELF (Adam Faith)
34 (28 / 11) - NO ARMS CAN EVER HOLD YOU (Bachelors)
35 (new! / 1) - (NEXT TIME I SEE) MARY ANNE (Shadows)
36 (new! / 1) - GOODNIGHT (Roy Orbison)
37 (re-entry! 2) - PAPER TIGER - (Sue Thompson)
38 (44 / 11) - WHATCHA GONNA DO ABOUT IT (Doris Troy)
39 (new! / 1) - IT'S NOT UNUSUAL (Tom Jones)
40 (new! / 1) - A WINDMILL ON OLD AMSTERDAM (Ronnie Hilton)
41 (49 / 2) - THANKS A LOT (Brenda Lee)
42 (48 / 2) - I'LL TAKE YOU HOME (Cliff Bennett & The Rebel Rousers)
43 (32 / 15) - I UNDERSTAND (Freddie & The Dreamers)
44 (36 / 14) - I'M GONNA BE STRONG (Gene Pitney)
45 (new! / 1) - TELL HER NO (Zombies)
46 (50 / 4) - MAKIN' WHOOPEE (Ray Charles)
47 (31 / 11) - WHAT HAVE THEY DONE TO THE RAIN (Searchers)
48 (new! / 1) - DON'T MAKE ME (Babbity Blue)
49 (40 / 2) - LONG AFTER TONIGHT IS ALL OVER (Jimmy Radcliffe)
50 (34 / 12) - BABY I NEED YOUR LOVIN' (Fourmost)