Mon cher Basile,
Portretul făcut de vous même m-a băgat în bucluc. Dacă mă mai iubiţi, dacă vă mai sunt jună, hai să găsim o cale să-nţeleagă lumea cine-i Rodica şi ce-a fost cu cofiţa. M-aţi lăsat nelămurită şi nu vă şade bine.
Abia venisem de la Paris în vizită la Mirceşti, dans mon chez-moi, cum glumeaţi. Îmi spuneaţi fleur de lys. Lily, in english. Era după o ploicică, luceam ca o stea. Îmi luneca pe umerii dalbi o bluză drăguliţă de la "Printemps", rotunjor, ca norişorii pe cer. Ne-am certat olecuţă, nu voiaţi în ruptul capului să mă lăsaţi s-aduc apă cu cofiţa de la Fântâniţa. Cu salba prinsă-n chinguliţă, comme les paysantes, mi-am suflecat mânecuţele şi am plecat à la recherche du soleil perdu. Câmpia scotea aburi, pământul era umed, fântâniţa cam în vale. Rodica, ne me quitte pas - aşa fluieraţi în urma mea - sau, mai pe româneşte, nu mă lăsa în avansata lăcrimare! Romanţios eraţi, Basile. Veşnic tânăr şi ferice, dar ce facil... Basile, mon Facile.
Eram însufleţită de-o curată simţire venită din frumuseţile naturii. Sufletul mi se-mbina cu ce vedeam. Ta lounka îmi plăcea. Semănătorii, în poziţii tout à fait intèresante, lansau seminţele de grâu cu augustul gest al semănătorului. Pastel, idilă, simbolism - n-am mai distins. Fantasmele veneau de se-mpleteau cu dediţei şi viorele, cu brebenei şi toporaşi, ba, deodată, cu snopii de aur şi firele de tort ale unui alt autor. Toate, laolaltă, lupta vieţii, ispita, noi vrem pământ de Coşbuc... Misteruri. Flori galbene-n cosiţe. Roşii pe guriţă. Ne-ascundeam în tufe de sulcină şi-mi prindeaţi pînă şi fluturii din zbor. Eram înaltă, veselă, uşoară. Cu grăbire, jumping in my way, junii semănători mă-mpresurau. Nu semănau, e drept, cu jumperii de azi, deşi, tot un fel de techno aveau şi ei în cap. Înlănţuind o serie de paşi, nu prea complecşi în ritm, adesea violenţi (ritualic, credeam eu) m-au prins la mijloc. Très dark, mon cher Basile! Mici sărituri, piciorul drept în faţă, cel stâng prin aer, dezordonaţi, ba unii chiar demoniaci. Strigau s-ajung mireasă, sau crăiasă (nu-nţelegeam prea bine... ştii alergia ce-o am la praf, la cereale, stuf, tuşeam...). Apoi, s-au încurcat şi-n dans, şi-n vorbe, unii ziceau să-mi fie casa casă, iar alţii masa masă. Panorama cu sânul leagăn de pruncuşori sugerată de vous même în portretul compus la despărţirea de mine nu avea nici o legătură cu contextul. Quelle fantaisie...
Aş vrea să vă mai spun de ce j'en ai souffert beaucoup la ultima strofă din le bordel sau le pastel Rodica. What a fuck-up[1], Basile! Cum ai putut, tu, cel mai mare poet al românilor până la Eminescu, să expui o asemenea stare jignitoare pentru ochiul celui care citeşte pictura de-o făcuşi cu mine, Rodica? Locuiesc din adolescenţă la Paris, în boul. des Capucines nr. 37, unde-ai venit să-ţi petreci iarna plin de momente solemne, - sufereai de frig! - cu sufletul mişcat să afli dacă între moarte şi somn e vreo deosebire, en fin, m-ai emoţionat, te-am venerat, m-ai vrut o graţioasă Ceres à la roumaine, une fillette cu cofiţa plină ochi, dar ultima strofă ţi-a lunecat pe mirişte. Am clocotit când am aflat de epigrama lui Cincinat Pavelescu, scrisă pe hârtie albastră, în revista Rodica, en disant que je suis un fel de Brigitte Bardott avans la lettre! Purta cofiţa cu apă rece, blânda Rodică, plină de nuri, Rodica noastră vânătă trece... mon Dieu, Basile!
Cum ai putut să mă bagi în cofa literaturii oficiale lăsând loc la astfel de interpretări? Te-ai giucat. Cât de bard ai fost cu mine fără să-mi fi dat seama au bon moment că m-ai luat drept Niniţa-n gondoletă, Steluţa-n neagra veşnicie, Dridri de la 1848, Mărgărita, comoară de plăcere, Genovesa, Granada, Alhambra, valea Guadalquivir, căţeluşa Coutza!
Venisem să-ţi fac o vizită, dans mon chez-moi, nu seminţelor de grâu... La vie dans ta poesie n'est pas facile, mon Basile. Adio!
Rodicà
[1] fuck-up {substantiv} [pei.] - ratat {m} [pei.]