Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Blues Letters

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Zaraza către Mircea Cărtărescu


Valeria Sitaru

08.09.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Domnule Cărtărescu,

Ce bucurie şi speranţă aş simţi dacă m-ar duce un vârtej spre dumneata. L'encre de mes cendres est légere, vorba unui cântec francez dinspre ocean. Eu îţi cânt din urnă. Nu te mânia. Nu te speria. Uimeşte-te. Văd totul de-aici, din păhăruţul meu. Povestea pe care-ai scris-o despre mine - despre frumoasa Zaraza, cum mi se spunea -, m-a impresionat. Frumos ai scris. Dar nu şi-adevărat.

Cum spui pe-acolo, iubitul meu Cristian Vasile a-nghiţit încet cenuşa dintr-o urnă, timp de 40 de zile. De drag de mine, da. Linguriţă după linguriţă. După ce mi s-a tăiat gâtul, am fost incinerată. Dar, ce eroare! Că el n-a înghiţit cenuşa mea, furase altă urnă, din greşeală, a altuia, a unui anonim hingher, fără poveste. Cred că sufletele câinilor ucişi l-au chinuit de s-a zvârcolit atât, n-a mai cântat, gemea, halucina, lătra şi el. L-am iubit, nu pot să zic altfel.

Domnule Cărtărescu, dacă nu te-aş fi descoperit pe-o copertă de carte cum stai zen, zău că nimeni n-ar mai fi aflat nimic din acel mister. Cartea o răsfoia cineva lângă urna vecină, între două rugăciuni. M-a impresionat nonşalanţa proustiană (ce om, Proust!) cu care-ţi sprijini capul pe-un fotoliu moale, maro, humanitas. Privirea, părul, genunchiul îndoit m-au răscolit.

Uite ce-ţi propun aici, acum, pe loc, c-aşa e-n zen: aş vrea să mă cunoşti, să-ţi povestesc ce s-a-ntâmplat atunci... Dar nu pot fiecum... Nu mi-au tăiat gâtul cine şi cum crezi dumneata. Eram celebră-n Bucureşti, altele au fost cauzele. Câte n-ai putea afla..., ce agendă plină ochi aveam. Rochia aia verde praz, şalul de indii la gât, pantofii cu cataramă strălucitoare, petalele de crin, lucirile, şarpele felin, gura poem, sânii, heruvimii nu erau decât deghizamentele meseriei. Te-au derutat până şi pe dumneata. Cerceii baroc cu ştrasuri sclipitoare nu ştiu de unde i-ai scos, că eu am purtat numai de-ăi rotunzi şi mari, ca ochiul boului, să pot fi recunoscută prin ei.

Trebuie să ne-ntâlnim, domnule Cărtărescu. Dar cum altfel decât să vii dumneata aici, la crematoriu?... Pe lună plină ar fi mai potrivit. Să ai de grijă să nu vii când cântă cucuvelele. Cum intri-n hol, o iei pe aripa dreaptă (aici nimic nu este orbitor), şi mă găseşti într-o firidă. Suntem acolo trei urne, eu sunt într-un păhăruţ. Celelalte sunt în ceşti. Să nu te temi. Ai să mă recunoşti, doar m-ai descris atât de bine: faţa aspră... buzele ca de bărbat senzual şi părul atât de negru şi de lucios dat cu ulei de nucă! Iar ai greşit. Nu foloseam ulei de nuci. Dar ce importanţă mai are uleiul când semănam atât de bine cu dumneata. Aceeaşi faţă aspră, buze ca de femeie senzuală... Şi părul atât de negru. Cu plete. De copil cu singurii prieteni Kafka, Musil, Max Blecher. Nu ştiu cine sunt dânşii, dar am reţinut ce ştie o lume-ntreagă.

Ce greu pun frână acceselor de tandreţe..., bine că nu sunt Etna. Îmi vine s-o iau direct spre casa unde stai, dar nu ştiu adresa, mai bate şi vântul. Sper că nu eşti alergic la praf. Vino dumneata şi ia-mă. N-o să se supere doamna, gelozia e bună numai în tangou şi dumitale nu-ţi place tangoul. Dar marşul funebru?

După ce mă vei lua linguriţă cu linguriţă în fiecare dimineaţă, sau seara, cum te vei hotărî, vei afla teribila poveste a vieţii mele. Şi-o vei scrie. Da, vei scrie cel mai frumos roman al secolului XXI. Globul va înmărmuri. Îţi vor acorda Premiul Nobel şi pentru Fizică atunci când vor vedea viitorul la fel de limpede ca trecutul şi vom înţelege că ele sunt una. Cu formulă. Exact ca pe coperta de la Orbitor - aripa dreaptă. Doamne, câţi au plâns nebuni după mine... Şi câţi au murit.

Zaraza
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Maşa către Anton Pavlovici Cehov, Valeria Sitaru (3.7/5 - 11 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cântăreaţa cheală către Eugène Ionesco, Valeria Sitaru (3.7/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Statuia Libertăţii (Laurenţia) către Ileana Roman, Valeria Sitaru (3.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Leovuşka, fiul lui Puşkin, către Daniil Harms, Valeria Sitaru (3.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Inspectorul Ford către Woody Allen, Valeria Sitaru (3.0/5 - 4 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Sticla cu cerneală
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer