W.A.,
Hîm... te pomeneşti că te-apucă înfricoşarea văzându-mă cum reapar în viaţa ta. Credeai c-am dispărut? Ce eroare. Problemele poliţiste ale inspectorului Ford nu au fost clarificate, degeaba ai încercat să zăpăceşti o lume întreagă cu smiorcăiala ta; ba prin literatură, ba cu halucinaţii cinematografice ai vrut să te sustragi realităţii. Hîm... în cheia sol. Accelerando.
Sunt pe urmele tale. Degeaba m-ai expus lumii în cele cinci ficţiuni apărute într-o cărticică de umor (nu-i dau titlul - nici Dumnezeu, nici Shakespeare şi nici tu nu veţi putea opri adevărata anchetă asupra stării omului pe Terra).
1. Un birou. Pe jos, cadavrul lui Clifford Wheel. Pălăria îi zace fără cap. Poziţia corpului indică o luptă teribilă în urma unei lovituri cu o crosă de golf primită de victimă în timp ce cânta Sorrento peştişorului său roşu. Criminalul nu putea fi decît Ives, valetul. Diabolic, acesta se disimulase într-un sertar de unde sărise în acelaşi timp cu crosa de golf ca să-l poată lovi pe Mister Wheel, cu crosa, pe la spate, drept în pălărie, de unde pălăria fără cap. De ce ai omis din poveste strania enigmă a muştiucului de clarinet pe care l-am găsit sub borul pălăriei? Negru. Casant ca rama ochelarilor tăi.
2. O cameră. În televizor zace cadavrul unui sinucigaş. Luase somnifere cu ajutorul telecomandei. Henry Walker. Poziţia anormală a mortului în spatele ecranului, scrisoarea de adio către Edna - soţia sa, paharul cu lapte pe jumătate gol pe colţul biroului m-au făcut să caut alte indicii în buzunarele cadavrului, cum zici. Uşor de tras o concluzie când găseşti bani lichizi la un mort în locul unei cărţi de credit. Cine se duce pe lumea cealaltă fără Gold Master Card? Am găsit-o la fi-su, l-am arestat. Dar. Banii erau mototoliţi într-un butoiaş de clarinet acordat în si bemol. De ce ai ascuns un alt element de clarinet într-un buzunar de mort?
3. Un muzeu. Safirul Bellini a dispărut din vitrina spartă. Douăzeci de amprente, toate de auricular, au fost depistate după expertiza criminalistică şi expuse în locul safirului. În urma frazei: Jerry, sun-o pe mă-ta şi a unui ciob de sticlă înfipt în membrana sinovială a muşchiului flexor de la mâna stângă, paznicul a leşinat. Dacă nu cumva era dreapta. Oricum, safirul Bellini a adus ghinion tuturor celor care l-au furat, aşa că hoţul nu putea fi decât băcanul Leonard Handleman. Şi-l dorea ca să poată ieşi la pensie cu el atârnat de gât. În frigiderul băcanului L.H. am identificat prin contact direct tactil un macabru corp superior de clarinet ale cărui patru găuri erau înfundate cu cream cheese Philadephia. Clasic. Mă îndreptam spre o concluzie de probabilitate. Nu aveam încă toate părţile anatomice ale unui clarinet tranşat. Hîm...
4. O pădure, iarna. Quincy Freem s-a prăbuşit cu o gaură între sprâncene. Doamna Freem tocmai avusese primul accident fatal de vânătoare. Se jelea cu mâna înfiptă în peruca excentricului soţ pe care-l confundase cu un cerb, cum minţea. De fapt îl omorâse în casă. Din ură. În timp ce el, semigol, trăgea la ţintă cu săgetuţele, ea îl lovise cu paru-n cap. Apoi l-a târât în pădure. Iarna. Deodată, de sub zbuciumul doamnei Freem cocoţată pe împuşcat s-a ivit corpul inferior al unui clarinet. Un thumb rest. Gaura pentru degetul mare, cel cu care e susţinut clarinetul în timpul exerciţiului funcţiunii se acoperise de omăt. Am privit înfricoşat şi m-am gândit la biblica iubire de aproape. Oare cine să fi dezmembrat un clarinet improvizând astfel de ficţiuni? Tu ce zici, W.A.? Lămurirea unor astfel de probleme depăşeşte domeniul cunoaşterii umane.
5. O sufragerie. Un copil mort de foame intră clătinându-se spre disperarea săracilor lui părinţi. Săraci pentru că plătiseră o imensă sumă de bani unor răpitori răutăcioşi. Copilul cloroformolizat îndurase o noapte întreagă urletele unui hering călcat pe coadă nu departe de barca în care fusese aruncat. Am ghicit instant complotul lui Kermit Kroll cu răpitorii. Nimeni nu răpeşte copii cu vârsta de peste 60 de ani. Problema mea, însă, a apărut în momentul când bătrânul puşti a început să toarne în exces ulei într-o pâlnie de clarinet, amănunt pe care ai omis să-l scrii.
Am terminat expertiza criminalistică din cele cinci microficţiuni ale tale. Credeai că toate aceste enigme vor rămâne nescormonite? Să te mai întreb despre celelalte bucăţele din clarinetul tranşat? Cine l-a disecat cu ferocitate? De ce i-ai înghiţit şuruburile, cheia sol, inelele? După improvizaţiile colective cu grupul tău de suflători Dixiland, după hot intonations, scurte sau în double whole note, după atacuri fine cu limba agilă în figuraţii rapide sau în legantissimo te distrai macabru în căutarea notei albastre pe care n-o nimereai. Veşnic nemulţumit, te-ai apucat să-i smulgi arcurile, să-l dezmembrezi, mereu aveai un alibi, un film, un Oscar, une Petit fleur. Ai crezut că mă poţi zăpăci şi pe mine cu subtilităţile tale de criminal în serie. Inteligent. Mortal. Wild Man Blues. Un ucigaş nevrozat. Instabil. Atroce. J.F.K. (Jung - Freud - Kierkegaard). Clarinetofagul din Manhattan. Ştiu că vrei să mă suprimi. În urma constatărilor tehnico-ficţionale, am lăsat unui mare autor plicul cu toate actele originale cât şi originare ale anchetei. I-am pus la dispoziţie argumentele din planul logicii, criteriile de demonstraţie matematică, analiza micilor schimbări de atitudine, variaţiunile unui clarinet cu notă albastră pentru studiul comparativ, dragostea de Dumnezeu, de Shakespeare, de hîm.
Inspectorul Ford
P.S.: Toate microficţiunile în care a fost implicat inspectorul Ford au avut loc luni.
Cafe Carlyle. On clarinet Monday Nights: Woody Allen.