Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dormi liniştită, Angela


Felix Tzele

07.03.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Citise dimineaţă în horoscop, dar nu credea că putea fi aşa rău. Peşti, zi nefavorabilă pentru investiţii şi planuri de viitor. Urca scările în grabă şi încerca să evite pe cât posibil apa care curgea lângă zid. Alice stătea în faţa uşii şi storcea un prosop într-un lighean verde. Tanti o urmărea sprijinită de tocul uşii.
- Ce naiba, măi, Alice, nu puteai să iei şi tu o găleată?
 
Fata se holbă câteva secunde la mama ei şi continuă să mişte prosopul pe suprafaţa de ciment.
- A fost apa până la gleznă, am luat şi eu ce-am găsit mai repede. A venit Vlad de la parter mai devreme.
 
Alice vorbea stând în genunchi şi i se vedea şira spinării prin bluza neagră deschisă la spate. Angela văzu pe omoplatul drept o fâşie de celofan.
- Of, Angela, numai de necazul ăsta nu-ţi ardea ţie. Eu am sunat-o pe fată încă de dimineaţă, dar era la ore, nu mi-a răspuns, spuse tanti.
- Am uitat telefonul acasă, mormăi Alice.
 
Angela se apropie de bătrâna îmbrăcată în pijamale roz.
- Într-o zi o să-ţi uiţi şi capul acasă. Tanti, am uitat să-ţi aduc supica. Am plecat în grabă de la cantină, nici nu m-am schimbat. Iartă-mă. O trimit pe Alice să-ţi ia un iaurţel mai târziu de la Jeni, bine?
- Lasă-mă pe mine, dragă, ai altele pe cap acum.
 
Aşa era, avea atât de multe lucruri pe cap. Intră în hol şi puse sacoşa pe masa din bucătărie. Apa acoperea faianţa, iar peretele era umflat. Se duse glonţ spre chiuvetă. Acolo găsi o bluză pe care picura apă din ţeava spartă.
- Alice, ţi-ai pus în gând să faci din toate hainele mele cârpe?
- Oricum nu mai purtai aia.
 
Cadoul de la George. 1 martie 1994.
- Aruncă bluza, să n-o mai văd. Pune apa din bidon la încălzit, te rog. Azi nici nu mi-am băut cafeaua şi mă ia durerea de cap.
 
Alice căută prin dulap după chibrituri. Angelei iar îi sări în ochi umflătura de pe omoplatul drept.
- Ce-ai păţit la spate?
 
Alice aprinse ochiul aragazului şi puse ibricul pe foc.
- Nimic, e un tatuaj.
- Un tatuaj, spuse cu jumătate de gură Angela. Şi pe mine de ce nu m-ai întrebat înainte?
- Sunt majoră, ai uitat?
 
Angela o măsură din cap şi până în picioare. Pufni în râs.
- Măi, fetiţo. Ce ţi-ai tatuat acolo? E permanent?
- Pe Pucca. Da, e permanent. Încă nu e gata. Azi mi l-am făcut. Uite, e foarte frumos, nu crezi? spuse în timp ce se apropie de Angela.
 
Angela studia fetiţa brunetă desenată în culori vii de pe spatele Alicei. Pielea se umflase puţin şi se înroşise în jurul zonei imprimate cu cerneală. Împunse umflătura cu degetul arătător şi răbufni:
- De-aia n-ai răspuns tu azi la telefon? Că te tatuai? Pentru asta am inundat noi tot blocul?
 
Angela auzi uşa deschizându-se. Alice fugi în cameră.
- Ce faci, Alice? Unde e Angela?
 
Fata nu-i răspunse bărbatului şi trânti uşa în spatele ei.
- Intră, sunt în bucătărie, spuse Angela.
 
Vlad zâmbi, puse geanta imprimată cu Espana pe masă şi se îndreptă spre chiuvetă. Scoase un smartphone şi făcu trei poze ţevii.
- Am făcut-o lată, Vlăduţ.
- Se mai întâmplă. Dacă aflam şi eu mai devreme, poate nu era aşa grav. Am fost plecat cu treburi la Bucureşti. Asta e.
- A intrat apă la tine în depozit?
- Multă. S-a infiltrat prin crăpătura din tavan până în cutii. Aici a fost şi din vina mea, de când zic că gletuiesc. Zece laptop-uri le aveam desfăcute, pot să le arunc acum. Difuzoarele şi tastaturile le-am salvat. O să fac o evaluare a pagubelor şi ţi-o arăt. Am făcut poze şi la mine în depozit, să nu avem discuţii dup-aia.
- Ar trebui să plătească asociaţia, că doar instalaţiile sunt la comun. Mie să îmi tencuiască şi ţie să îţi dea banii pe electronice. Nu e vina noastră că nu le-au schimbat de zeci de ani, spuse Angela.
 
Vlad se ridică şi butonă ecranul smartphone-ului.
- Dacă se spărgea ţeava pe coloană, da, plătea asociaţia. Dar s-a erodat racordul de la apă caldă. A crăpat ca un pepene. Aici e vina ta. Să chemi un instalator şi să pui baterie de calitate.
 
Nu mai era acelaşi Vlad care şterpelea negrese când era mic. Se transformase în Vlad care îi reproşa că îşi cumpărase baterie de chiuvetă din piaţă.
- Tani Angela, eu trebuie să plec, am o întâlnire de urgenţă la prefectură. Hai că o rezolvăm noi cumva cu banii. Măcar laptop-urile alea să mă ajuţi să le achit, să nu dau faliment.
*
Intră în cameră, îşi dădu hainele jos şi se lungi în pat. Mirosea a zambile. 1 martie 2015. Închise ochii şi se întoarse pe partea dreaptă. Alice stătea picior peste picior pe fotoliu. O auzea butonând telefonul.
- Alice, poţi, te rog, să te duci şi să te joci pe ăla în bucătărie? Vreau să dorm puţin, sunt frântă.
- Am vorbit cu cineva acum. S-ar putea s-o rezolvăm cu Vlad. Facem o poliţă de asigurare cu data schimbată. Gen trecem în contract că am încheiat-o acum câteva luni. Şi plăteşti trei sute de euro pe an. E mai bine decât să te împrumuţi la bancă de câteva mii de lei.
 
Angela deschise ochii.
- Cu cine ai vorbit?
- Cu cineva din Bucureşti care are o cunoştinţă la un broker.
 
Angela nu mai răspunse, doar oftă lung.
- Pe bune, am încredere în tipul ăsta. A zis că ne ajută.
- E prietenul tău?
- Da.
 
Angela nu mai spuse nimic. Plângea înfundat, cu mâna dreaptă acoperindu-i gura. Alice se apropie de ea şi îi puse mâna pe ochi. Fata se aşeză lângă ea. Angela simţi mâna caldă a fetei pe spate. Nu mai era un copil.
- O să fie bine, mamă.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer