UK top 50 - 6 martie 1965

6 martie 1965 - Alexandru Gheorghiaş on Mixcloud

Debutaseră la sfârşitul lui 1964. Departe de faima acelui Go Now, ajuns până pe cea mai înaltă poziţie a topului britanic, I Don't Want to Go Without You valsa frumos, însă nu va reuşi să salte mai mult de locul 33, în cele nouă săptămâni petrecute în UK Top 50. The Moody Blues se aflau la început de carieră, iar momentele importante abia dacă se profilau. Mă refer la superbele aranjamente aducând a muzică clasică, prin care au rămas în istorie. Single-ul era un cover al unei balade soul compuse de Bert Berns şi Jerry Wexler, lansată în Statele Unite, cu un an înainte, de The Drifters. Şi da, originalul sună mai bine decât această preluare. Grupul din Birmingham cântă şi în 2015, iar din prima formulă, aceea din 1964, a rămas bateristul Graeme Edge.

Adesea comparată cu Marilyn Monroe şi pare-se cea mai bine plătită solistă vocală a generaţiei sale, Kathy Kirby intra în topul britanic cu I Belong. Era melodia cu care londoneza în vârstă de 26 de ani avea să se claseze pe locul al doilea la cea de-a zecea ediţie a concursului Eurovision, desfăşurată la Napoli, în Italia. Prea clasică pentru vremurile care fierbeau a schimbare, compoziţia Sterling/Peters era învinsă de mult mai moderna Poupée de cire, poupée de son, încredinţată de Serge Gainsbourg spre interpretare mult mai tinerei France Gall. Cu aproape zece ani mai fragedă decât Kirby. Revenind la single-ul care intra pe locul 48 în topul britanic, acesta a figurat doar trei săptămâni, răstimp în care nu a urcat mai mult de poziţia a 36-a. Şi constituia cântecul de lebădă al lui Kirby în topul britanic. Fiindcă următoarele piese nu au mai contat în acea ierarhie. Kathy a continuat să apară în spectacole televizate, pentru ca anii '70 să fie marcaţi de evenimentele din turbulenta-i viaţă personală. S-a retras din activitate printr-un ultim concert dat în decembrie 1983 la Blackpool şi a murit în mai 2011, la 72 de ani.

După ce primele două single-uri ajunseseră ambele în Top 10, cu un an înainte, The Nashville Teens nu mai prindeau nici măcar Top 30 cu Find My Way Back Home. Evident, grupul nu venea din Statele Unite, ci din comitatul britanic Surrey, fiinţa din 1962 şi îşi făcuse ucenicia, asemenea multor altor formaţii britanice, prin cluburile din oraşul-port german Hamburg. Acolo unde îl acompaniaseră pe Jerry Lee Lewis. Se aflaseră lângă Carl Perkins, dar şi lângă Chuck Berry, atunci când acesta venise în turneu în Marea Britanie, în 1964. Însă tocmai această lipsă de personalitate i-a condamnat la o dispariţie prematură din luminile rampei. Nici casa de discuri Decca nu i-a ajutat prea mult, iar promovarea a fost un alt motiv pentru care nu au mai avut decât două alte single-uri cu care au intrat în UK Top 50, în următorul an. Cu un alt efectiv, dar cu Ray Phillips, unul dintre soliştii vocali originari, prezent încă în cvintet, trupa se produce şi în prezent, pe scena de oldies din Arhipelag.

The Searchers apăruseră odată cu The Beatles, The Hollies, The Fourmost, The Merseybeats, The Swinging Blue Jeans şi Gerry and the Pacemakers, în aceeaşi regiune adiacentă oraşului-port Liverpool. Înregistraseră deja trei piese ajunse până pe locul întâi. Iar Goodbye My Love, intrată acum pe 44, avea să urce până pe 4, în cele 11 săptămâni bifate în condica de prezenţă. Uneori, diferenţele sunt făcute doar de contextul unei zile sau al unei ore. De ce am subliniat că Hamburg şi Liverpool sunt porturi? Fiindcă acolo ajungeau prima dată single-urile venite de dincolo de Atlantic. Aşa era cazul de faţă. Originalul fusese înregistrat de compozitorul Robert Mosley şi apăruse la casa de discuri Capitol în 1963. Dacă n-ar fi existat versiunea The Searchers, s-ar fi pierdut cu siguranţă în negura vremurilor.

Debutase cu un number one. Acest al doilea single cu care intra în topul britanic nu avea să urce mai mult de locul 22. Georgie Fame avea doar 21 de ani când cunoştea faima, iar cariera-i avea să mai cuprindă alte două piese de locul întâi. În parte, succesul i se datora iniţiativei managerului său. Ronan O'Rahilly se văzuse pus în situaţia în care BBC şi Radio Luxembourg nu difuzau melodiile clientului său, într-o industrie dominată de producţiile EMI, Decca, Pye şi Philips. Drept pentru care a avut ideea revoluţionară de a închiria o navă scoasă din uz, de a o trimite în apele internaţionale ale Mării Nordului şi de a emite de acolo. Aşa a intrat în legendă Radio Caroline. Aşa a ajuns Georgie Fame faimos. Apărută la casa de discuri Columbia, In the Meantime era aşa cum îi spunea şi titlul. O gară în drumul către muzici memorabile.

Departe de a fi ultimul, The Last Time este al treilea din cele cinci single-uri consecutive ajunse până pe locul întâi în topul britanic pentru The Rolling Stones. O poziţie pe care avea s-o ocupe în trei din cele 13 săptămâni petrecute în ierarhia de acasă. Era totodată primul single compus de Jagger şi Richards. Cei doi sunt creditaţi astfel, chiar dacă Keith îşi aminteşte într-un interviu în 2003 că piesa le-a fost inspirată de o melodie gospel de-a grupului The Staple Singers, apărută în 1955 şi pierdută "din fericire", spune el, în uitarea colectivă.

Erau cele şase piese noi-intrate în topul britanic de la începutul lui martie 1965. O săptămână în care începea campania de bombardamente aeriene americano-vietnameze asupra Vietnamului de Nord. O operaţiune care a durat timp de trei ani şi jumătate, a ras păduri întregi de pe faţa pământului şi a modificat relieful din zonă. Sună anost acum, însă noi sărbătoream atunci 20 de ani de la primul guvern "democrat" din istoria ţării. Şi ne pregăteam să adoptăm noua constituţie, care avea să ne transforme în republică socialistă.

Într-o cu totul altă lumină, la teatrul Rivoli din New York avea loc premiera filmului Sunetul muzicii. Era o adaptare a unei piese ridicate în scenă pe Broadway în 1959, pe libretul lui Richard Rodgers şi Oscar Hammerstein. E povestea aceea cu tatăl-dictator, îmblânzit de guvernanta-cântăreaţă. Cu Julie Andrews şi Christopher Plummer în rolurile principale. A fost o afacere excelentă pentru producătorul şi regizorul Robert Wise, din moment de pelicula a costat peste opt milioane de dolari (o sumă enormă pentru acea perioadă), însă a adus venituri de aproape 300 de milioane de dolari. Sunt sigur că aţi văzut-o. Că i-aţi ascultat muzicile. Poate că n-ar strica un remember, acum, după 50 de ani.


Loc în clasamentul actual (loc în clasamentul precendent / număr de săptămîni în top) - Nume piesă / interpret. Piesele marcate cu roşu sunt cele ce pot fi ascultate în această săptămînă în mixul de la începutul acestui articol.

1 (1 / 9) - I'LL NEVER FIND ANOTHER YOU (Seekers)
2 (10 / 4) - IT'S NOT UNUSUAL (Tom Jones)
3 (2 / 5) - GAME OF LOVE (Wayne Fontana & The Mindbenders)
4 (13 / 3) - SILHOUETTES (Herman's Hermits)
5 (3 / 5) - DON'T LET ME BE MISUNDERSTOOD (Animals)
6 (11 / 3) - I MUST BE SEEING THINGS (Gene Pitney)
7 (7 / 7) - THE SPECIAL YEARS (Val Doonican)
8 (9 / 5) - FUNNY HOW LOVE CAN BE (Ivy League)
9 (15 / 3) - COME & STAY WITH ME (Marianne Faithfull)
10 (5 / 7) - TIRED OF WAITING FOR YOU (Kinks)
11 (17 / 3) - I'LL STOP AT NOTHING (Sandie Shaw)
12 (8 / 5) - IT HURTS SO MUCH (Jim Reeves)
13 (4 / 8) - YOU'VE LOST THAT LOVIN' FEELIN' (Righteous Brothers)
14 (12 / 6) - YES I WILL (Hollies)
15 (14 / 4) - GOODNIGHT (Roy Orbison)
16 (6 / 8) - KEEP SEARCHIN' (WE'LL FOLLOW THE SUN) (Del Shannon)
17 (20 / 4) - NEXT TIME I SEE MARY ANNE (Shadows)
18 (33 / 2) - I APOLOGIZE (P.J. Proby)
19 (16 / 8) - COME TOMORROW (Manfred Mann)
20 (19 / 14) - CAST YOUR FATE TO THE WIND (Sounds Orchestral)
21 (32 / 2) - HONEY I NEED (Pretty Things)
22 (31 / 2) - GOLDEN LIGHTS (Twinkle)
23 (24 / 4) - STOP FEELING SORRY FOR YOURSELF (Adam Faith)
24 (29 / 4) - A WINDMILL IN OLD AMSTERDAM (Ronnie Hilton)
25 (36 / 2) - CAN'T YOU HEAR MY HEARTBEAT (Goldie & The Gingerbreads)
26 (23 / 8) - LEADER OF THE PACK (Shangri-las)
27 (18 / 13) - GO NOW (Moody Blues)
28 (41 / 2) - THE 'IN' CROWD (Dobie Gray)
29 (21 / 9) - BABY PLEASE DON'T GO (Them)
30 (34 / 5) - PAPER TIGER (Sue Thompson)
31 (new! / 1) - THE LAST TIME (Rolling Stones)
32 (22 / 8) - YOU'VE LOST THAT LOVIN' FEELIN' (Cilla Black)
33 (40 / 3) - I CAN'T EXPLAIN (The Who)
34 (new! / 1) - IN THE MEANTIME (Georgie Fame)
35 (48 / 2) - CONCRETE & CLAY (Unit Four Plus Two)
36 (25 / 12) - FERRY CROSS THE MERSEY (Gerry & The Pacemakers)
37 (45 / 3) - YOUR HURTIN' KIND OF LOVE (Dusty Springfield)
38 (26 / 8) - I'M LOST WITHOUT YOU (Billy Fury)
39 (27 / 12) - YEH YEH (Georgie Fame)
40 (37 / 21) - WALK TALL (Val Doonican)
41 (38 / 7) - WHAT IN THE WORLD'S COME OVER YOU (Rockin' Berries)
42 (44 / 4) - TELL HER NO (Zombies)
43 (43 / 2) - EVERY LITTLE BIT HURTS (Spencer Davis Group)
44 (new! / 1) - GOODBYE MY LOVE (Searchers)
45 (30 / 10) - THREE BELLS (Brian Poole & The Tremeloes)
46 (new! / 1) - FIND MY WAY BACK HOME (Nashville Teens)
47 (28 / 15) - TERRY (Twinkle)
48 (new! / 1) - I BELONG (Kathy Kirby)
49 (46 / 10) - TRIBUTE TO JIM REEVES (Larry Cunningham)
50 (new! / 1) - I DON'T WANT TO GO WITHOUT YOU (Moody Blues)