Letopizdeţ - Cactuşi albi pentru iubita mea (I)

 Citiţi o cronică a acestei cărţi.
Citiţi un alt fragment din această carte.





"Dragostea e un butoi de căcat cu un strat subţire de miere deasupra. Vezi, simţi mirosul mierii ca mai tîrziu să-ţi dai seama că ai nimerit în căcat."

Tată Tu
"Yo, I want everyone to listen to the words of this song"

Eminem
"căci toată istoria ţării e istoria bolii"

Vladimir Vîsoţki

Ai intrat în cameră tocmai cînd toţi ne luasem dozele. Zăceam aşa cum ne-a găsit ruperea. Allbe pe podea, Scrof în patul său supraetajat, Hipp cu o carte pe faţă, Hohl cu mîinile între craci, eu cu picioarele pe pernă şi cu capul în jos. Nu ţi-a răspuns nimeni la bătăile la uşă.

M-ai întors cu faţa spre tavan, mi-ai deschis cu degetele ochii. Imaginea ta m-a izbit, dar imediat a dispărut în beznă. În galicele mele erai alături. Am început să-mi revin, să simt că eşti lîngă mine de-adevăratelea. Tu mă săruţi, îmi vorbeşti. Nu înţeleg nimic, dar cuvintele tale îmi dau o senzaţie de linişte, de absenţă a oricărui pericol.

Cuvintele tale aleargă prin ochii mei, le văd culorile, încerc să le prind, să le opresc din zborul lor, să le înţeleg. Degeaba. Totuşi ies cu încetul la suprafaţă, bezna începe să fugă de culori, încep să te văd, aşa cum mă priveşti, cum lacrimile tale îţi curg pe obraji, cum cad pe fruntea mea.

Te dezbraci, mă dezbraci şi pe mine, te culci alături. Îmi vorbeşti continuu, să mă ţii la suprafaţă. Nu ştiu ce îmi vorbeşti, încă nu reuşesc să înţeleg nimic. Ştiu doar că te-ai întors, că eşti aici, lîngă mine. Aş vrea să mă trezesc, să te prind în braţe. Să-ţi vorbesc. Să-ţi spun că sunt un idiot şi să mă bucur de prezenţa ta.

Nimic din toate astea nu le pot face. Nu pot nici măcar să te ascult, să gîndesc. Sunt totuşi fericit că eşti alături, nu ştiu dacă simţi asta, nu ştiu dacă asta se poate vedea. În cameră se simte doar fumul şi respiraţii bolnave. Dacă cineva ar aprinde camera nimeni nu s-ar mişca din pat. Nimeni nu şi-ar da seama de nimic.

Va fi doar un nou gruzon, următorul coşmaric. Atît şi nimic mai mult. Nimeni nu-şi va putea da seama că arde, suntem prea departe, suntem în focuri.

Toţi îşi trăiesc halucinaţiile lor, visează că aleargă, că zboară, că mănîncă dulciuri. Doar tu eşti trează. Începi să te simţi ca în morgă, îmi asculţi respiraţia, te ridici. Eşti goală, dar nimeni nu te vede, toţi sunt ubitîie, morţi pentru patrie. Bei nişte apă şi îmi aduci şi mie. Mi-o torni în cap. Aud: bună dimineaţa. Deci e dimineaţă.




Ce naşpa e cînd nu eşti alături de mine, cînd încep să-ţi vorbesc şi la un moment dat îmi dau seama că vorbesc singur. Ce naşpa e să mă trezesc după ce te-am visat şi să nu te găsesc ghemuită lîngă mine. Ce nasol e să vreau să te fut, iar tu să fii la sute de kilometri de mine.

Tu în Cluj, eu în Bucureşti, în Braşov, tu în Braşov, eu în Bucureşti. Tu în România, eu în R. Moldova. Eu în România, în Rusia, tu în Grecia, Olanda sau Belgia. Am impresia că nimic nu se schimbă, că tot timpul încercăm să ne întîlnim, să rămînem pentru totdeauna împreună, dar de fiecare dată se întîmplă ceva, de fiecare dată eu trebuie să fiu expulzat de lîngă tine. Sau tu să pleci.

Aşa trec zilele noastre. Îmbătrînim separat şi uneori ne bucurăm împreună.

Îmi amintesc că odată, demult, m-ai întrebat de ce te iubesc. Am început să-ţi răspund că eşti frumoasă, că-mi place să te fut. Am vrut să continuu, dar ai fost înfuriată rău. Cum mă iubeşti pentru că îţi place să mă fuţi? Da, Lolită mică, te iubesc pentru că îmi place să te fut. Restul e futai, aşa. Un fut există şi înainte de sexul propriu-zis şi după. Mie îmi place totul.

Să mă trezesc dimineaţa alături de tine, să dorm mai departe, apoi să te văd în picioare, să mă trezeşti bosumflată că iar tu ai făcut cafeaua de dimineaţă. Eu să mă uit la TV şi tu să mi-l opreşti, mai dă-l dracului, vină şi stai cu mine!

Sau eu într-un cămin, tu în altul, timpul împărţit după clipele cînd stau cu tine. Să mă car de la un capăt în altul al oraşului, noaptea, ca nu cumva să vă vină un control şi să te dea afară din cămin. Sau în chirii, gazde. Cînd separat, cînd împreună. Sau în oraşe diferite.

Cînd nu eşti lîngă mine mi te aduce fumul, te visez alături. Nu vreau atunci să mă mai trezesc. Dar mă strigă cineva, hai, cafeluţa! Şi aşa începe dimineaţa frumos fără tine. Un bulibuleator cu un căpăcel de marijuana sau haş. Totul devine limpede, căcatul se împrăştie, stăm în cap. Suntem cu toţii conectaţi la o lume veselă, frumoasă. În care ţi se dă tot ce vrei.

Şi noi ne băgăm pula în realitate, creăm o realitate numai a noastră. Ceea ce simţim noi e cu mult mai mişto decît căcatul de afară. Tot ce e afară e străin, e duşmănos, ne doreşte doar răul. Stai închis în cochilia ta şi consumă-ţi visurile. Trăieşte în viaţa ta halu.

Şi ca să nu te gruzeşti trebuie totuşi să-ţi încarci memoria, scrumiera din cap, cu imagini care încă nu au fost pătate de oameni, de fucking shit, de mother fucker. Astea sunt clipele cînd sunt lîngă tine. Dacă nu ai exista, probabil aş face o faptă măreaţă. Aş lua un kalaşnikov şi aş face o panaramă a căcatului. Nici o problemă, e peste tot. S-ar găsi atunci şi cineva care să mă împuşte şi pe mine în cap. Oricum ăsta e visul societăţii - dacă vezi un cap: împuşcă!




Bob e o mare figură, da' e băiat de treabă. O dovadă e că-mi aducea ciocolată cînd venea de-acasă, iar eu eram în căminul XVI. Ciocolată Bob nu prea ducea nimănui, nici chiar nepoţilor săi, mînca-i-ar dracu' - vorba lui, căci, ce pula, Bob dacă nu-şi ia porţia de ciocolată zilnică visează coşmaruri, rămîne profund nefericit. Şi chiar dacă are mai multă, ce? Dacă nu reuşeşte să o mănînce azi pe toată - o mănîncă mîine!

Bob are un neajuns, de la care pornesc altele. E băiat de bani gata, pe deasupra cu porniri intelectuale, care ar vrea să ajungă un homo universalis. Lucru' ăsta l-a cam orbit, nu poate vedea altceva decît a fost învăţat. E obişnuit să cheltuie banii aiurea, nu e vina lui, aşa a fost dresat. Cînd au venit vremurile grele, cum zice, părinţii i-au cumpărat apartament şi i-au spus să-şi ia chiriaşi şi să nu mai ceară bani de-acasă că gata! Şi Bob care era obişnuit să mănînce zilnic cîteva pizza, ciocolată & sucuri la greu împreună cu Greta s-a ofticat tare. De aici au cam început istoriile lui şi ale apartamentului. E o chestie de seriale! Au trecut prin el o grămadă de imbecili, tot felu' de specimene. Singurul lucru care îi uneşte - toţi au fost şi sunt dubioşi. Şi periculoşi pentru şoareci, căci Bob are şi o armată de hamsteri care ronţăie toată ziua uşile, cărţi, casete, tot ce le nimereşte în faţă.

Bob nu mănîncă varză, macaroane şi nu e deloc complexat din cauza asta. Din contra, de-abia aşteaptă să te vadă mîncînd din astea ca să-ţi zică: uaî, fu, ce rahat! În schimb, el mănîncă restul, deşi sincer se crede vegetarian, yoghin şi alte prostii. Totuşi primul loc în meniul lui îl au dulciurile. Le mănîncă în cantităţi industriale, pînă ajunge la constipaţie, iar apoi înfundă şi buda.

Printre primii chiriaşi Bob a avut o pereche cu un motan. Săracu' Bob se întorcea de o sută de ori din drum, că i se părea că a uitat să închidă uşa, lucru fatal pentru şobolanul său, atunci singurul. Mamă, ce scandaluri erau atunci! Tipa povestea la toţi cît de mult o iubeşte ăla, cum o fute, cum îi dă muie, cît de mare e dragostea lor. Cu un singur obstacol - mă-sa. Care nu-l prea suferă pe iubiţel. Adevărat că iubitul scăpase cîteva palme în mă-sa, dar se mai întîmplă, soacrele astea au probleme cînd simt că cineva se fute iar lor acest lucru le este inaccesibil. Prinţesa fugise de acasă cu prinţul, mă-sa îi căuta, din cauza asta ea nu se ducea la fuckultă ş.a.m.d. Pînă la urmă i-a găsit mă-sa. Şi-a luat odorul şi a futut-o acasă. Odorul nu i-a zis nimic iubitului, din contra, i-a zis să se întîlnească în oraş cînd trebuia să vină mă-sa. Pînă la urmă totul s-a terminat cu un happy-end băşinos. Prinţesa s-a lăsat furată încă o dată de prinţ şi au tăiat-o împreună la Sulina, patria lui.

Alt chiriaş a fost Pepito - un băiat tare inteligent. Şi istoria lui merită băgată în seamă. Venit de la Bacău pentru a fi într-un oraş cu iubita sa. Însă chiar peste vreo lună de la venirea lui iubi a tăiat-o în Italia. Ce să-i faci, mai ales că tat-so era colonel sau aşa ceva şi nu agrea ideea ca fiica sa să fie futută de cineva. Da, şi să ştie el. Dragostea-i dragoste, da' cînd o vedea Pepito pe Jennifer Lopez i se cam scula. Aşa că şi-a găsit alta, pînă una-alta, vorba aia. Alta adusă de Patrocle, maneaua întruchipată, alt chiriaş. Pepito era agent comercial şi spunea cu fiecare ocazie că dacă eşti băiat inteligent îţi merg toate strună. În timp ce zicea asta se lovea uşor în piept şi arăta asistenţei dantura. Se spăla pe dinţi cu Super cristal, no. Bob mi-a zis uşor emoţionat, de vreo zece ori, că cre' că Pepito era yoghin, că avea o mantra sau o mandala, nu ştiu, că eu nu le am cu astea, pe uşă. Adică o huinea la care te beleşti ca să ajungi în nirvana. Uneori mai discutau despre anumite tehnici yoga, spre fericirea mea, că eu mă futeam atunci de rîs. Bob îi dăduse lu' Pepito o carte de Osho. După ce o citise ăsta a zis că-i cam deampulii, că nu a aflat nimic nou din ea. Ambii se mai lăudau că au ajuns uneori să doarmă în stare conştientă, să-şi dea seama de ce se întîmplă în jurul lor. Lui Bob i s-a părut ciudat că Pepito nu răspunde totdeauna cînd bate la uşă. Odată cînd i s-a părut că i-a răspuns a împins uşa. Era cu gagica lui care era în pat doar în chiloţi. De fapt a zis imediat, iar mie mi s-a părut că a zis intră, se scuza Bob. L-am întrebat dacă era bună, mi-a spus că nu prea ştie, că nu a stat să se uite atent.

Cînd te înţeleseseşi cu Rita să staţi împreună în chirie, după ce ea te-a sunat, aţi găsit în sfîrşit anunţul lui Bob. Tocmai plecase dintr-o cameră una de la litere şi alta de la nu ştiu ce fuckultă. Între timp lucrurile cu buna ta prietenă se mai schimbaseră. Astfel că se împăcase cu iubiţelul său şi pe loc a hotărît la început să staţi trei în cameră, apoi şi-a amintit de un prieten - Patrocle, fost jucător la naţionala de juniori, inclusiv mare manelist, şi a hotărît ca ei să stea în camera vecină. Între timp a mai hotărît ca tu să-ţi dai seama, să te duci să stai cu Patrocle în camera vecină. I-a comunicat speranţele sale şi lui Bob. Ca să-ţi dai seama mai uşor, că numai tu nu te prindeai care-i faza, Baraba trebuia să stea toată ziua în camera voastră, să-şi scurgă coşurile cu Rita, să se băşească într-o veselie împreună şi să rîgîie, nemaivorbind de muzon la maximum & uşi trîntite la orice oră & concerte tare frumoase. Dar tu nu prea te-ai prins..., aşa că buna ta prietenă te-a anunţat într-o zi că pleacă.

Patrocle, fotbalistu', era un băiat de suflet, putea să stea nopţi întregi la bucătărie să discute despre orice. Lui Bob îi plăcea asta. Vorbea despre gagici, prima labă, fotbal... Era foarte influenţabil Patrocle al nostru. Aşa că într-o săptămînă preluă la început toate gesturile lu' Baraba, apoi deveni şi mai manelist cînd a văzut că nişte prieteni de-ai săi de la căminul din Mărăşti ascultă doar manele, apoi începu să mai bea cîte o bere, deşi înainte nu bea deloc, apoi începu să se mai ducă şi pe la tot felu' de gagici, deşi vorbea întotdeauna înflăcărat de iubita sa liceană. Începu să bea chiar şi cafea, asta era culmea. Un hobby al său era cunoaşterea vecinilor. Astfel stătea la fereastră ore întregi ochind gagici, apoi se ducea la ele să mai discute, să mai iasă la o cafea, poate mai pică ceva de futut. Şi îi pica, dar Bob zice că toate erau cam naşpa.

Aceştia sunt doar cîţiva dintre chiriaşii lui Bob, printre care m-am numărat şi eu. Vorba lui Patrocle: bă, aici toţi-s dubioşi.




Dragostea e ceva greu de definit, nici nu ştiu dacă e posibil. Să-l luăm de exemplu pe Baston. El a trecut de la stilul său de viaţă gangsta la haine negre şi lungi de călugăr.

Baston era, cre' că şi mai e, un tip afemeiat, cu înclinaţii spre pedofilie şi sadism. Una dintre gagicile lui era cu cîteva capete mai înaltă decît el. Asta liubov trist, ce mai! Cînd mergeau pe stradă toţi credeau că merge fiu' cu mă-sa. Asta se întîmpla cînd era licean. Prietenii lu' Baston, care erau ceva mai înalţi decît el, desigur că au vrut să i-o fută. Cre' că asta s-a şi întîmplat pînă la urmă. Pe Baston îl cam durea în cur, era tot timpul zbuciumat, dar îi mai dădea cîte un cap în gură, cîteva palme ca să-i întindă mucii pe pereţi şi, după un ceai, o futea din picioare rezemată de perete. Şi totul era OK.

Nebănuite sunt căile lui Baston, fratele meu. A primit atîta futai de la Dumnezeu pînă s-a îndrăgostit de El. Depinde de preferinţe. Baston a ales între cămaşă albă cu nod la mîneci, sutană şi costum de mire - aşa cere tradiţia noastră pentru un mort necăsătorit, sutana, sau cum pula mea îi mai zice.

Şi asta e un fel de dragoste, deşi părerea populară crede că e mai degrabă un futai. De fapt sunt ambele, ca la vînzarea căcaturilor: 2 în 1. Sau cumperi una şi ai două. Ştii cum e? Ca şi cum te-ai fute o dată şi ai da şi o muie, bonus. Şi ca bonusul să fie perfect, cu ceva noroc, mai iei şi ceva mîncărime la pulă sau gonoree.

Oricum, Baston interpretează ortodoxia cum vrea el. Ce pula mea, dacă ceva nu-i convine - dă o nouă interpretare faptului, toţi sunt şocaţi, cum de nu le-a venit şi lor aşa ceva prin cap? Şi aşa mai departe, blea. Mi-a plăcut un interviu cu el în care povestea cu milă şi evlavie despre jertfele sale - liceene inteligente şi talentate, săracele, s-au cam îndrăgostit de el, da' nu se poate şi gata. Avea o anumită plăcere în felul în care spunea, ceva de genul ortodoxis-pedofilus. Sau lupulanus vulgaris, vorba lu' Fane.

Oricum, e bine. Mai bine să fii pedofil ortodox, decît poponaut ortodox, aşa ca majoritatea pulelor în sutană.

Istorii cu popi îmi mai povestea un prieten, Flo, prof la teologie. Mamă, ce dea futaiuri erau acolo între măicuţe şi sfinţii părinţi! Cu din alea, dezvirginări pe scări, cu orgii a' părinţilor mai evlavioşi şi cu proaspete proaste ajunse în mănăstire probabil din cauza deziluzionării în dragoste. Şi dă-i băi tată cu futaiuri la prima ocazie, cu orice, păi da' nu? Dacă viaţa e curvă, ce să-i faci?

Flo îmi mai povestea cum au fost prinşi popi care dădeau muie enoriaşelor după spovedanie. Despre fututul în cur, această veche zăbavă popească, nici nu mai are rost să amintesc, că deja e o tautologie.

Nici Flo nu rămînea cu mult în urmă faţă de maeştrii săi. El e tot timpul îndrăgostit, da' nu aşa normal, ci pe bune. Are grijă tare de gagica lui, aşa că o trimite în pizda mă-sii săptămînal să-şi facă controale de SIDA. I-a adus de cîteva ori şi un hipnotizor, să afle ce a făcut acum cîţiva ani, cînd bănuieşte Flo că s-a futut cu altul. Nu erau atunci împreună, da' de ce nu recunoaşte singură curva? Aşa că Flo, pacifistul teolog, îi dă pizdeală de îi sare sîngele pe tavan, se umple camera de păr. Cînd am văzut prima oară camera după o astfel de partidă am zis că-mi bag eu pula în ortodoxism, mai bine aşa ca tat'so lu' Creangă.

Cele mai faine relaţii cu ortodoxismul le are Tolstoi. El a ajuns la seminar după ce i-a convins pe părinţii săi că e prost, că o facultate normală nu ar putea termina. Aşa, să ajungi popă nu-i nasol, ai de băut, de mîncat, dăscăliţă de futut, şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi altele.

Dumnezeu, Dumnezeu, mă enervează cînd cineva vorbeşte în numele lui. E ca şi cum cineva care nu mă cunoaşte ar vorbi în numele meu, ar zice uite, ce ar fi spus Yo, ce ar fi făcut Yo! De unde pula mea să ştie cineva străin ce aş fi făcut, dacă nici eu nu ştiu?
Cine îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, nu e greu deloc asta, nu trebuie să vorbească în numele Lui. Doar este Jesus să facă asta! Este Mahomed! Şi alţii. Cine vrea să vorbească despre Dumnezeu, să-mi dea sfaturi, să-şi bage predicile în cur şi să-şi tragă un glonte în cap. Să i se împrăştie învăţătura pe calea cea mai uşoară.

Altfel, cred că Dumnezeu ne iubeşte pe toţi. Şi noi îl iubim în felul nostru. E atîta dragoste în jur...




Bob e foarte supărat pe mă-sa că îi tot spunea să nu mai facă laba, că o să se tîmpească la cap, aşa ca unchiu-so care nici nu s-a căsătorit, care s-a alcoolizat şi care la moartea lu' mă-sa, care era în sicriu, a intrat intr-o cameră şi a bătut uşa, pe dinăuntru, că-i partea lui de moştenire. Vezi dacă e labagiu? Se pare că Bob chiar a fost afectat de aceste cuvinte. Acum îi tot duce mă-sii articole despre masturbare în care medicii spun că nu-i adevărat, laba nu strică, laba ajută.

În copilărie el nu se prea sinchisea să tragă o labă cînd sta la televizor, în drum spre baie, oricînd i se scula. Astfel a ajuns mă-sa să-l mustre şi să-i dea sfaturi cu privire la treaba asta.

Nici acum nu mi-e prea clar cum făcea Bob laba în pat. Stătea într-un pat supraetajat cu frate-so. Mi-a spus că într-o zi cînd i s-a părut că doarme, a trecut la atac, adică să fută o labă. Şi frate-so s-a trezit: Bob, ce se întîmplă de se clatină patul? Asta da, labă! Labă de urs, nu alta.

Bob e foarte deschis la tot ce se întîmplă în jur, era să zic în cur. Da, de cur, Bob zice că ar merita poate de încercat, că doar nu degeaba era la modă în anii '60, '70, chiar cînd s-a format floarea noastră intelectualicească. Mai zice că ar fute-o şi pe mă-sa, în principiu, doar că nu vrea să facă lucrul ăsta fiindcă e urîtă şi proastă. Pe soră-sa chiar ar fute-o, a încercat şi în copilărie, dar se teme să nu-l bată, că-i mai mare.

Bob nu e deranjat nici de faptul că Greta se fute cu alţii. Vorba lu' Patrocle, dă-o-ncoa', băi tată, dacă te doare-n pulă! Greta spune în stînga şi-n dreapta că: de fapt, ştii, eu nu-s iubita lu' Bob, eu am alt iubit, suntem împreună de vreo zece ani... Cu Bob suntem doar aşa, amici...

Pentru labă şi pentru articole interesante, Bob cumpără tot felu' de reviste: de la Playboy, Hustler, pînă la din alea ungureşti şi de tot felu: cu babe, vampe împuţite, cu pişat în gură şi cu animale. Pentru interes profesional toate-s bune.

După cîteva săptămîni revistele au o soartă grea: Greta taie aproape toate pulele. Trebuie să aibă fata o colecţie impresionantă de pule, dacă nu le foloseşte cumva pe loc. Noroc că revistele lu' Bob au mai mult pizde, că altfel ar fi forfecate în întregime. Aşa sunt doar pătate, lipicioase pe unele pagini şi cu pule lipsă, unele sunt găsite şi prin tomberoane, altele cumpărate de la moşi libidinoşi la piaţa Mihai Viteazu şi de la tîrgul de vechituri Oser.

Înainte de a-şi cumpăra o revistă Bob e agitat cîteva zile. Ce să facă, să renunţe la cîteva prăjiturele şi ciocolate pentru artă? Pînă la urmă le reuşeşte pe ambele. Adică: să se îndoape şi să-şi ia şi reviste porno. Jertfa asta îi costă scump pe chiriaşi. Trebuie să-l asculte zilnic despre cît de grea îi viaţa, că e cam de rahat viaţa. Problema de la care pornesc toate e lipsa banilor. Odată Bob a zis că şi-ar mai găsi vreo gagică, dar costă cam scump. Să-i iei şi ei prăjituri, sucuri, poate că şi la filme vrea... Dă-o-ncolo de viaţă... S-au dus vremurile bune...

Pentru toate situaţiile Bob are pregătite gesturi. De exemplu unul dintre gesturile de întins timpul, bun pentru orice situaţie, e să-şi frece cu mîinile ochii şi să zică: dă-o-ncolo de viaţă, de cîteva luni mă ustură ochii... nu-ş'ce dreacu... sau: no, că iar mă ustură ochii...

Gestul cel mai tare e însă alintarea burţălăului. Bob nu e un tip mare, în schimb are un burtoi mare. Cine îl vede prima oară e mirat de cum pot fi încălcate aşa proporţiile umane. De exemplu cînd stă la fereastră Bob îşi reazemă burta de pervaz. Da, cînd se gîndeşte la mîncare el îşi loveşte uşor, cu drag, burta. Bănuiesc că are deja, şi din cauza asta, bătături la mîini: no, ce mîncăm noi acuma?... Şi începe enumerarea tuturor posibilităţilor, iar între timp mănîncă o pîine goală. Căci Bob nu mănîncă numai dulciuri, astea-s slăbiciunea lui, dar în principiu, cum zice, îi place mîncarea.

Alt gest e să se scarpine la coaie. Şi o face cu atîta îndemînare şi nevinovăţie că şi gagicile aproape că nu observă, nu li se pare anormal lucru' ăsta. Sau să lovească cu un deget fălcile şi să zică: no, ce să fac io acuma?... şi să privească visător pe fereastră. Un tic de-al lui e să pape cînd citeşte ceva. Astfel toate revistele şi cărţile sunt pătate de sosuri, uleiuri, untură.

Cînd vrea să-şi petreacă ieftin şi bine timpul, Bob se apucă să rupă etichetele de pe sticle. Cu cît e eticheta lipită mai bine cu atît sticla e mai bună. Şi între timp: viaţa-i grea, e de rahat, bani nu-s ş.a.m.d. Bob nu rămîne indiferent cînd vede pe cineva mîncînd. Dacă ar exista profesia de comentator de mîncare el ar fi omul potrivit. Astfel, cînd mănîncă cineva, Bob al nostru începe: fuuu, ce rahat, ce otravă mîncaţi, vă stricaţi sănătatea cu aşa ceva... Poţi să mănînci orice, Bob tot asta-ţi va zice.

Cînd e sătul, mulţumit, imaginaţia i-o ia razna. Ce ar fi dacă ar avea un băiat şi o fată şi i-ar prinde cînd se fut între ei? Sau dac-ar avea doi băieţi şi s-ar fute între ei... Şi dă-i cu tot felu' de combinaţii. El cu fiică-sa, cu fiu-so, dîndu-le muie că n-au fost cuminţi. Punîndu-i să-şi mănînce rahatul... Că doar şoarecii şi-l mănîncă şi se fut în familie, înseamnă că aşa a vrut mama natură.