Boierii minţii sau anatomia succesului în vremuri sărace

Prima versiune a studiului lui Sorin Matei despre grupurile de prestigiu a apărut în 1998 pe internet şi în revista Interval. Era, aşadar, cunoscută de mai mulţi ani analiza propusă de Sorin Matei, şi textul respectiv a produs la vremea respectivă mai multe comentarii. Cartea publicată acum la Editura Compania (Sorin Adam Matei - Boierii minţii. Intelectualii români între grupurile de prestigiu şi piaţa liberă a ideilor, 2004) este rezultatul unei îndelungate reflecţii şi a unei evoluţii până la nuanţare a unui studiu pe care autorul l-a dus până la cel mai desăvârşit detaliu, toate acestea dublate de o atentă îngrijire editorială.

Sorin Matei şi-a obţinut doctoratul în sociologia culturii şi mass media la prestigioasa University of Southern California, iar excelenta lui pregătire universitară se face simţită în întreaga lucrare. Structura cărţii e sugerată de natura subiectului: o construcţie teoretică susţinută de o demonstraţie. Pentru început, este definit conceptul de grup de prestigiu, drept "o formă elementară de viaţă socială" (p.14), cu un concept împrumutat de la Max Weber. În urmarea definiţiei, era necesară descrierea acţiunii grupurilor de prestigiu în contextul istoric actual, şi pentru aceasta, S. Matei introduce conceptul de "stare paramodernă" (p.14); aceasta este "un tip de organizare socială care, deşi modernă în esenţă, amestecă structurile moderne cu cele tradiţionale" (p.14). Principalul fapt reliefat de această construcţie teoretică şi spre susţinerea căruia converge ulterior întreaga lucrare e că "grupurile de prestigiu caracterizează societăţile paramoderne, printre care se află şi cea românească" (p.15). De pe aceste baze, analiza lui S. Matei urmăreşte acţiunea grupurilor de prestigiu într-o societate paramodernă, aflată în plin proces de evoluţie. Capitolele următoare ale cărţii sunt dedicate analizei rolului intelectualului în diverse perioade istorice, începând cu momentul paşoptist şi cel al Junimii, continuând cu momentul reprezentat de C. Dobrogeanu-Gherea, şi până la jumătatea secolului XX, în momentul istoric reprezentat de L. Pătrăşcanu (care e prezentat, oarecum paradoxal, drept un teoretician al stalinismului).

Fiecare pas al demonstraţiei era necesar, şi se vede că volumul a apărut într-un moment când autorul, după mai bine de un deceniu de reflecţie (el explică această evoluţie la p.194) a ajuns să aibă o viziune unitară asupra unui fenomen care marchează accentuat viaţa societăţii româneşti actuale. Background-ul academic al lui S. Matei se simte cel mai mult acolo unde discuţia include şi o analiză comparativă a condiţiei intelectualului în Statele Unite şi în România. Această comparaţie i se pare autorului necesară pentru a ilustra o evoluţie a condiţiei intelectualului de la valoarea consacrată prin "prestigiu", caracteristică lumii paramoderne, până la valoarea validată de piaţă, pentru care termenul de comparaţie este lumea universitară şi a ideilor din America de Nord. "Piaţa liberă a ideilor" nu e un concept steril, ci un spaţiu ale cărui mecanisme sunt descrise de pe poziţii critice (pp. 44-47), iar concluzia analizei e că statutul intelectualului român evoluează spre o lume în care piaţa liberă a ideilor va avea un rol tot mai pronunţat. În fond, această concluzie a lui S. Matei conţine o notă optimistă: el nu crede că "starea socială a intelectualităţii româneşti este un blestem balcanic"(p. 48).

Momentul actual al lumii româneşti e descris de Sorin Matei astfel: "Bătălia dintre intelectuali şi piaţă abia începe. Intelectualii români şi grupurile lor de prestigiu se vor opune, fără îndoială, acestui asalt. Dar, dacă vor să contribuie la succesul societăţii române, ei trebuie să facă din prestigiul lor mai mult un scut cu care să izoleze de forţele pieţei ceea cei ei consideră a fi «cultura». Ei trebuie să devină adevărate exemple de probitate şi înălţime intelectuală atât prin calitatea operei lor, cât şi prin felul în care îţi fac ideile accesibile pentru colegii lor şi pentru piaţă. Această transformare va satisface nevoia publicului de a şti şi de a participa la un act cultural naţional, dar va duce şi la îmbogăţirea spirituală a lumii româneşti."(p. 53)

Văd în acest volum o remarcabilă contribuţie intelectuală şi o reuşită apariţie editorială. Timpul va dovedi că aceste idei, bine definite şi solide, propun un cadru teoretic coerent şi bine construit; ele surprind un fenomen atât de profund al lumii româneşti încât e foarte probabil manualele de istorie şi de literatură ale viitorului apropiat să includă nu doar această terminologie, ci şi părţi ale raţionamentului detaliat aici. Partea dificilă a construcţiei lui S. Matei a fost tocmai reliefarea în spaţiul intelectualităţii de ieri şi de azi a unui concept care, disecat cu maximă minuţiozitate şi cu sprijinul unei bogate bibliografii, îngăduie înţelegerea unor mecanisme ale lumii româneşti actuale. Viziunea, chiar dacă a existat şi în versiunile precedente ale studiului, nu putea convinge în absenţa unei demonstraţii complete, bine dublată de exemple relevante. Ori, demonstraţia există acum şi suita de exemple corespunzătoare studiilor de caz o susţin ireproşabil. Rareori contribuţia unui exeget are şansa de a fi atât de clarificatoare.


PS:
  Citiţi un fragment din Boierii minţii

  Citiţi o cronică a acestei cărţi aparţinînd lui Ciprian Şiulea şi intitulată Scheletul din bibliotecă.