Judy Florescu: În 2015 Festivalul Undercloud a ajuns la cea de-a opta ediţie. Cum te-ai decis să faci festivalul Undercloud - Festival de teatru independent de orice?
Chris Simion: Undercloud a pornit de la dorinţa mea de a-mi unii colegii de generaţie pe o singură scenă şi de a le da ocazia să intre într-o competiţie, să creeze o stare, să scriem împreună o poveste. S-a născut din dragostea pe care o am faţă de colegii mei şi din dorinţa de a-i sprijini pe cei care cred în teatrul independent ca o alternativă profundă şi serioasă pentru teatrul contemporan.
J.F.: În 2014 au fost 6-7 festivaluri de teatru doar în Bucureşti. Ce părere ai despre această extindere a festivalurilor de teatru?
C.S.: Atâta timp cât extinderea presupune calitate, e binevenită. Dacă se întâmplă multe festivaluri înseamnă că există şi o nevoie pe piaţă de a se întâmpla. E important să nu se întâmple oricum şi să nu se întâmple orice. Să fie cu un sens şi cu un scop şi să nu ne repetăm în experienţă. Undercloud şi-a definit foarte clar miza şi scopul. Undercloud nu susţine notorietatea scenică, susţine performanţa. Iar din 2015 cu atât mai mult va investi în tineri, în cei care nu pot să-ţi garanteze în acest moment decât prin calitatea spectacolelor în care joacă, nu prin numele pe care l-ar putea avea pe afiş. Undercloud este chiar mai mult decât un festival, am spus întotdeauna că este o stare.
J.F.: O stare cu care venim sau pe care o dobândim datorită festivalului?
C.S.: Undercloud este o stare e care o construim toţi, şi cei care vin să joace, şi cei care vin să privească. Există o chimie între cei care creează, care sunt pe scenă şi cei care sunt în sală şi primesc, şi rezultă din această chimie o stare pe care nu am cum s-o descriu într-un interviu, dar pe care pot să vă invit să o testaţi cu propriul suflet.
J.F.: În 2014 am văzut spectacole în spaţii neconvenţionale, în turn, în bibliotecă, în curtea interioară. În 2015 ne mai aşteptăm şi la alte spaţii neconvenţionale?
C.S.: Prin definiţie fiind un festival de teatru independent, dacă spectacolele se cer fie în spaţii alternative, fiind la Muzeul Ţăranului Român, care este un loc extrem de generos cu foarte multe oferte de spaţiu, o să ne extindem plaja de a ataca spaţii noi. Slavă Domnului că în 2015, cel puţin tehnic, vom fi fără compromis. Dacă până acum până la a şaptea ediţie am mai bâjbâit, au fost mici probleme sau neajunsuri, ediţia 2015 se defineşte şi din punct de vedere tehnic impecabil. Începând cu ediţia a 8-a, Undercloud şi-a stabilit foarte clar cantitatea de spectacole şi estetica spre care vrea să se ducă. La cantitate, nu va avea mai mult de 20 de spectacole, 10 dintre ele vor fi în competiţie, 10 invitate, iar dintre cele 10 invitate, 5 vor fi internaţionale şi 5 vor fi din ţară, în distribuţie având un nume, o personalitate importantă pentru momentul actual al teatrului independent. Cele 10 din competiţie vor fi axate foarte mult pe generaţia tânără pentru că este unfair să pui să concureze un actor celebru cu experienţă cu un actor care este poate la primul rol sau e la început de drum. Şi atunci sunt convinsă că Undercloud va deveni o şansă de a intra în competiţie loială cu colegii tăi de generaţie.
J.F.: De ce un spectacol de teatru nu rămâne şi peste 100 de ani?
C.S.: Pentru că ăsta e teatrul.
J.F.: Este unfair ca munca unor oameni să nu mai existe în timp.
C.S.: Nu e unfair, ăsta e teatrul.
J.F.: Tu vei rămâne ca şi scriitor, dar spectacolele... Nu ţi-a dori cumva să rămână?
C.S.: Nu. Vor rămâne pe video sau vor rămâne în memoria celor care le-au văzut. Ele nu sunt făcute pentru viitor.
J.F.: Cel mai longeviv spectacol al tău este Dragostea durează trei ani. Îţi doreşti să fie la fel şi cu Oscar şi Tanti Roz?
C.S.: Îmi doresc ca toate spectacolele să fie cât mai longevive, dar ele sunt ţinute în viaţă de public.
J.F.: Şi când nu o să mai fie spectacolele, publicul o să sufere.
C.S.: Vor fi alte spectacole. O să-mi las caietele de regie altor tineri regizori.
J.F.: Ai caiete de regie?
C.S.: Da, nu lucrez nici un spectacol fără caiet de regie. Nu ştiu câţi regizori lucrează după caiet de regie. Eu am terminat la Tudor Mărăscu, care nu ne băga în examen fără caiet de regie, adică fără să ştii exact cum arată spectacolul în momentul în care te apuci de repetiţii. Era un must.
J.F.: Dacă ar fi să studiezi în afară?
C.S.: Vreau să fac un master pe teatru experimental şi zona unde m-aş duce ar fi Germania. M-aş duce spre Thomas Ostermeier pentru că e regizorul contemporan în care cred total, dar deocamdată nu m-am decis.
J.F.: Este o mică balanţă dezechilibrată cu regizorii femei şi regizorii bărbaţi...
C.S.: Asta e o prejudecată. Nu e nici o balanţă. Dacă tu crezi că ăsta e drumul pe care ai de dăruit, nu-ţi stă nimic în cale să exişti pe drumul ăsta. Sufletul are aripi pe care nu le poate înfrânge nici un orgoliu, nici o invidie, nici o răutate a nimănui. Dacă tu crezi în tine şi crezi în ceea ce urmează să faci şi să dăruieşti ca fiind necesar, n-ai cum să nu faci.