UK top 50 - 15 mai 1965

15 mai 1965 - Alexandru Gheorghiaş on Mixcloud

The Quiet Five este unul din grupurile mai puţin cunoscute ale invaziei britanice. Londonezii n-au fost prezenţi în UK Top 50 decât cu două single-uri. Şi niciunul dintre acestea nu a ajuns mai sus de locul 44. Însă When the Morning Sun Dries the Dew merită ascultată. Nu o dată, ci chiar de mai multe ori. Este de departe cea mai reuşită piesă din repertoriul unei trupe care a existat doar în perioada 1965-67. Melodia fusese compusă de chitaristul şi solistul vocal Kris Ife iniţial pentru Marianne Faithfull. Cum colaborarea nu a mai avut loc, piesa a fost lansată la casa de discuri Parlophone, însă a avut o existenţă efemeră în topul britanic, unde nu a figurat decât o săptămână.

Erau americance. Toate trei. Şi veneau din New Orleans. De aici şi povestea lui Iko Iko, melodia care istoriseşte conflictul dintre două triburi de indieni care se pregătesc să participe la parada de Mardi Gras. Piesa fusese compusă în 1953 de James "Sugar Boy" Crawford, un muzician originar tot din New Orleans, şi lansată la casa de discuri Checker, cu titlul Jock-A-Mo. Fără succes. Peste mai bine de zece ani, componentele trioului vocal The Dixie Cups s-au apucat s-o cânte pe nepusă masă, într-una din pauzele unei sesiuni de înregistrări din New York. S-au acompaniat cu ce au găsit la îndemână: beţe de tobă lovite de un scaun de aluminiu, o scrumieră aflată prin studio şi o cutie de Coke. Producătorii au luat înregistrarea ca atare, au curăţat-o puţin, i-au adăugat acompaniament vocal, bas şi tobe, iar single-ul a fost lansat în primăvara lui 1965. Melodia a ajuns până pe locul 20 în Billboard Hot 100 şi până pe 23 în topul britanic. Era cel de-al treilea single lansat de pe Chapel of Love, albumul lor de debut, apărut la casa de discuri Red Bird în august 1964. Adică la firma compozitorilor Jerry Leiber şi Mike Stoller. Interesant este faptul că fetele auziseră Iko Iko de la bunica lor, fără să aibă idee de versiunea apărută la începutul anilor '50. De aceea, surorile Barbara Ann şi Rosa Lee Hawkins şi verişoara lor, Joan Marie Johnson, au fost creditate drept compozitoarele piesei. În 1967 au ajuns la o înţelegere în privinţa împărţirii drepturilor de autor cu Sugar Boy Crawford. Conştient că disputa legală se poate întinde pe o perioadă de timp mare şi că l-ar costa mai mulţi bani decât posedă, acesta s-a mulţumit cu 25% din drepturile de difuzare. A mai existat un proces în anii '90, şi acela câştigat de cele trei doamne, însă deja ne pierdem în amănunte.

(You've) Never Been in Love Like This Before trăia doar prin succesul remarcabil al single-ului anterior. Am vorbit despre Unit Four Plus Two, proiectul muzical din Hertfordshire care se afla la cel de-al treilea single intrat în topul britanic. Lansată la aceeaşi casă de discuri Decca, aşa cum fusese cazul lui Concrete and Clay piesa de faţă avea să urce până pe locul 14. Băieţii vor mai avea un hit single în UK Top 50, cu o comportare mult mai modestă, apoi se vor pierde în negura timpului. De aceea pot fi catalogaţi, fără a greşi câtuşi de puţin, drept one hit wonder. Însă melodia de faţă merită ascultată. E o piesă onestă, cu armonii vocale interesante, amintind puţin de The Zombies, The Moody Blues sau The Hollies. Fără a avea forţa şi carisma vocalilor din cazurile menţionate.

Pe locul 33 intra un single care urma să devină un clasic al perioadei. Originară din Dagenham, Essex, Sandie Shaw avea să ajungă pentru a doua oară pe cea mai înaltă poziţie a topului de acasă. O vom asculta, şi nu o singură dată, la momentul respectiv. Long Live Love fusese compusă de Chris Andrews, iar pentru a o interpreta Sandie renunţase la oferta cu It's Not Unusual, piesa ajunsă şi ea number one, melodie care până la urmă l-a plasat pe orbită pe Tom Jones. Recunoscută pentru potenţialul său multilingvistic, Shaw a realizat versiuni ale piesei de faţă în limbile franceză, germană sau italiană. Ba chiar şi în spaniolă, în 1966.

Poor Man's Son era ultimul single din cariera grupului The Rockin' Berries. Single-ul care intra acum pe 28 avea să ajungă până pe locul 5. Cvintetul din Birmingham fusese înfiinţat în 1961 şi se produce şi în prezent, e drept, apelând la anumite scheciuri cu umor britanic. Atunci, la începuturi, Christine Perfect, viitoarea componentă Fleetwood Mac, a făcut parte din grup, cântând la clape. Ascultând melodia, regăsim mai multe influenţe americane (The Beach Boys sau The Four Seasons) decât filon pur britanic.

După trei săptămâni petrecute pe locul întâi, era momentul ca The Beatles să părăsească poziţia fruntaşă. Acolo unde se cocoţa texanul Roger Miller cu unicul său number one britanic. Totul se întâmpla într-o perioadă în care Republica Federală a Germaniei stabilea relaţii diplomatice cu statul Israel, iar un tribunal din aceeaşi Germanie de Vest îl condamna indirect pe fostul ministru federal al apărării, Franz Josef Strauss. În octombrie 1962, revista Der Spiegel publicase un articol în care demonstra cu date concrete gradul de corupţie de la nivelul înzestrării cu tehnică militară a ţării membră NATO. Strauss a reacţionat violent. Redacţia a fost acuzată de înaltă trădare, fiindcă publicase informaţii considerate strict secrete. Sediul din Hamburg şi locuinţele mai multora dintre redactori au fost percheziţionate, iar poliţiştii au confiscat mii de documente. Au fost arestaţi Rudolf Augstein, patronul redactor-şef, cei doi redactori-şefi adjuncţi şi autorul articolului, aflat în vacanţă în Spania şi luat pe sus în timpul nopţii. Augstein a rămas în arest peste 100 de zile, iar revista şi-a încetat apariţia mai multe săptămâni la rând. În decembrie 1962, cancelarul Conrad Adenauer a fost nevoit să-şi remanieze cabinetul, iar cariera politică a lui Strauss practic s-a încheiat. La jumătatea lui mai 1965, Curtea de Apel federală se opunea deschiderii unui proces împotriva lui Augstein şi a redactorului său, pe motivul că aceştia acţionaseră în bună-credinţă. Cazul a ajuns şi în faţa Curţii Federale Constituţionale care, în august 1966, reitera hotărârea judecătorească anterioară şi stabilea astfel un precedent important pentru libertatea presei din RFG. După 1969 şi până la moartea din 1988, Strauss a fost preşedinte al landului Bavaria. A încercat în 1980 să preia funcţia de cancelar de la social-democratul Helmut Schmidt, fără succes, apoi a fost înlocuit în fruntea Uniunii Creştin-Democrate de Helmut Kohl. Arhitectul reunificării germane. Dar aceea e altă poveste...


Loc în clasamentul actual (loc în clasamentul precendent / număr de săptămîni în top) - Nume piesă / interpret. Piesele marcate cu roşu sunt cele ce pot fi ascultate în această săptămînă în mixul de la începutul acestui articol.

1 (2 / 9) - KING OF THE ROAD (Roger Miller)
2 (1 / 5) - TICKET TO RIDE (Beatles)
3 (4 / 5) - A WORLD OF OUR OWN (Seekers)
4 (5 / 6) - TRUE LOVE WAYS (Peter & Gordon)
5 (15 / 4) - WHERE ARE YOU NOW (MY LOVE) (Jackie Trent)
6 (3 / 8) - HERE COMES THE NIGHT (Them)
7 (8 / 6) - BRING IT ON HOME TO ME (Animals)
8 (6 / 8) - POP GO THE WORKERS (Barron Knights)
9 (7 / 10) - THE MINUTE YOU'RE GONE (Cliff Richard)
10 (17 / 3) - SUBTERRANEAN HOMESICK BLUES (Bob Dylan)
11 (14 / 3) - WONDERFUL WORLD (Herman's Hermits)
12 (11 / 5) - OH NO NOT MY BABY (Manfred Mann)
13 (39 / 2) - THIS LITTLE BIRD (Marianne Faithfull)
14 (9 / 8) - CATCH THE WIND (Donovan)
15 (10 / 8) - LITTLE THINGS (Dave Berry)
16 (12 / 8) - STOP! IN THE NAME OF LOVE (Supremes)
17 (24 / 4) - I'VE BEEN WRONG BEFORE (Cilla Black)
18 (27 / 5) - NOT UNTIL THE NEXT TIME (Jim Reeves)
19 (13 / 12) - CONCRETE & CLAY (Unit Four Plus Two)
20 (16 / 8) - THE TIMES THEY ARE A-CHANGIN' (Bob Dylan)
21 (20 / 8) - ALL OVER THE WORLD (Francoise Hardy)
22 (29 / 2) - THAT'S WHY I'M CRYING (Ivy League)
23 (18 / 9) - FOR YOUR LOVE (Yardbirds)
24 (19 / 11) - THE LAST TIME (Rolling Stones)
25 (40 / 2) - THE CLAPPING SONG (Shirley Ellis)
26 (22 / 19) - I'LL NEVER FIND ANOTHER YOU (Seekers)
27 (23 / 9) - YOU'RE BREAKIN' MY HEART (Keeley Smith)
28 (new! / 1) - POOR MAN'S SON (Rockin' Berries)
29 (21 / 13) - I CAN'T EXPLAIN (The Who)
30 (35 / 2) - THAT'LL BE THE DAY (Everly Brothers)
31 (33 / 3) - LOVE HER (Walker Brothers)
32 (32 / 2) - ONCE UPON A TIME (Tom Jones)
33 (new! / 1) - LONG LIVE LOVE (Sandie Shaw)
34 (26 / 4) - A LITTLE YOU (Freddie & The Dreamers)
35 (25 / 8) - I'LL BE THERE (Gerry & The Pacemakers)
36 (28 / 14) - IT'S NOT UNUSUAL (Tom Jones)
37 (31 / 7) - NOWHERE TO RUN (Martha & The Vandellas)
38 (new! / 1) - YOU'VE NEVER BEEN IN LOVE LIKE THIS BEFORE (Unit Four Plus Two)
39 (new! / 1) - IKO IKO (Dixie Cups)
40 (36 / 6) - AT THE CLUB (Drifters)
41 (46 / 2) - WE SHALL OVERCOME (Joan Baez)
42 (30 / 8) - EVERYBODY'S GONNA BE HAPPY (Kinks)
43 (45 / 2) - IF I RULED THE WORLD (Tony Bennett)
44 (48 / 3) - SOMETHING BETTER BEGINNING (Honeycombs)
45 (new! / 1) - WHEN THE MORNING SUN DRIES THE DEW (Quiet Five)
46 (43 / 3) - COME ON OVER TO MY PLACE (Drifters)
47 (49 / 2) - HOW LONG HAS IT BEEN (Jim Reeves)
48 (38 / 8) - THE BIRDS & THE BEES (Jewel Akens)
49 (34 / 13) - COME & STAY WITH ME (Marianne Faithfull)
50 (41 / 11) - GOODBYE MY LOVE (Searchers)