Există o viteză / Rugăciunea lui Orfeu

Există o viteză

Există o viteză unde lucrurile se calmează.
Există un mod unde totul e extaz.
Aici nu-i nimic de luat aminte:
Ce-a fost atins, a atins.

E o privire care se-ndreaptă doar încoace.
Un loc care s-a prăbuşit în adânc.
Nimic nu mai există la distanţă:
Ea a plecat, plecată este.

Ce s-a pierdut va fi pierdut şi de-acum înainte.
Există o viteză cât palma,
viteza la care lucrurile se liniştesc.

Acea viteză fără grabă,
oprirea unde lucrurile nu se opresc.
Cine a călătorit - va călători mai departe.


Rugăciunea lui Orfeu

Moarte şi mai multă moarte
nisip şi mai mult nisip
am stat în piaţă înfometaţi de a fi

şi, precum umbrele munţilor,
am acoperit oraşul cu imagini somnambule.

A fost ea acolo sau nu?
Străin în propriul corpul, în stare şi neputincios, am încercat aerul:

"Câţi ani vom mai călători în aceste nisipuri moarte?"
Muntele se zăreşte ca o viziune, un miraj.

Nisipurile alunecă sub picior
ca memoria fără început,
fiecare loc
este orice loc.

Drumul urcă sau coboară? Tu eşti aici, îndărătul privirii mele?
Mi-a luat-o privirea înainte? De unde venim?

Singuri, noi doi am trecut mlaştini vaste
pe feţele înecaţilor care încet se topesc.

Ani întregi am fost nemuritori.
În pod, la Amsterdam, am văzut la geam durerea cumplită.

Oare cât vom mai merge aşa
Între moarte şi moarte, ţărână şi ţărână?

Dă-ne un nou trecut, dă-ne o nouă moarte.
Dă-ne nouă astăzi viaţa zilei de azi.

(în perioada 1 iunie 2015 - 30 septembrie 2015, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)