Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

New York Times deconspiră o incendiere


George Elliott Clarke, traducere de Diana Manole

16.06.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
"Sclavi împânzeau acea casă arzând.
A fost-credeţi-mă-un sfârşit de săptămână îngrozitor."
 
"Sub o lună pârjolită de flăcări,
urlând, hohotind, atâtea suflete erau în iad chiar aici,
şi se preschimbau în cărbune şi cenuşă şi fum.
Era jalnic, jalnic."
 
"Nici măcar ghitarele cele mai stridente
nu pot reproduce exact zgomotul
pe care-l face un nou-născut
în timp ce focul îi devorează carnea
transformându-i trupul
într-un sicriu -
nu-doar într-o urnă pentru cenuşă."
 
"«Negroteii» înfierbântaţi, muribunzi
păreau să renunţe la carne
ca să devină parfum."
 
"Jertfire toridă le era biserica."
 
"Aceşti «fugari» s-au adăpostit în gospodăria decrepită
de lângă Charleston,
dar au fost trădaţi,
şi odată trădaţi, prinşi în capcană,
şi odată prinşi în capcană,
numai buni să fie distruşi."
 
"(Trupurile intacte arătau ca peşti pe grătar -
graşi, zemoşi, înnegriţi.)"
 
"Noaptea era cenuşă, strigăte, trosnete, plâns,
lumină de lună, aşchii, flăcări, tăciuni, smoală..."
 
"În lumina unei luni zdrenţuite,
Realitatea se destrăma;
Toată suflarea se hărtănea:
O amestecatură sclipitoare -
o noapte de cenuşă şi dogoare -
corzile inimii se lăbărţau dezacordate."
 
"Focul înălţase o barieră de lumină."
 
"Pe fundalul întunecat, o culoare pură, profundă,
casa în flăcări semăna cu o colivie de păsări,
suspendată, plutind, aproape de sol,
în timp ce bârne plesneau, podele se surpau,
iar foştii sclavi renunţau să strige
în închisoarea lor de facto,
şi acceptau să fie incineraţi."

"În spirit Romantic, când unii săreau,
în flăcări, de la ferestre,
devenind himere de lumină,
ai putea spune
că erau sfinţi naivi, reîncarnaţi,
alegând martirajul în locul servituţii."
 
"Sau ai putea spune ca erau asa-zişi imigranţi,
falşi refugiaţi,
secesionişti opunându-se Republicii
sau şarlatani care pretindeau c-au fost prost trataţi."
 
"(Mulţi o iau din loc spre Gam Sham*
în caravane ca o plasă de păianjen,
pe ascuns, pe furiş, târâş-grăpiş,
infiltrând pădurea, câtă frunză, câtă iarbă,
la fel de discret precum o otravă
care se strecoară în supă.)"

"I-ai putea socoti «diavoli subumani»."
 
"Şi totuşi, privilegiul meu insuportabil a fost să aud -
în mijlocul vuietului trepidant -
fiecare scrâşnet din amuţirea treptată a celor tuciurii."
 
"Luna era mai mult de bronz decât de fildeş.
Apoi a început să arunce o lumină indiferentă."
 
"În orice caz, când soarele s-a înălţat,
se mai ridica doar praful
şi am văzut o bucată taciturnă de acoperiş -
Zădărnicie în toată acea linişte.
 
"Greblând prin jăratic, mi s-a făcut rău când am găsit
un bărbat cu burta deschisă ca o prună răscoaptă,
intestinele sfârâiau precum carnea de porc
pe care precis îi plăcuse s-o mănânce.
Am dat şi peste un cadavru cu tot părul pârlit -
semăna cu o curmală uscată
sau o spirală de lemn dulce."
 
"Una din mame avea spinarea de hârtie smolită;
faţa îi era un pantof carbonizat."
 
"Am călcat chiar şi pe o inimă-şi-am storcit-o.
Era arsă, dar încă mustea de sânge.
M-a împroşcat când am pus piciorul
pe ciozvârta alunecoasă, murdară."

"A trebuit să navighez prin carne lichidă."
 
"Casa se prăbuşise aproape toată.
Morţii erau aproape invizibili sub tălpile bocancilor.
Erau rămăşiţe - rămăşiţe tăcute-din Nimic."

"Excremente răsăreau pe neaşteptate -
pe-aici, pe-acolo -
un fel de pastă întunecată, vişinie."
 
"M-am împiedicat de corpul unui mulatru,
o caramea corcită plângăreaţă:
Cadavrul lui era un puzzle din petice."
 
"Am observat un bebeluş era deja un felinar
din muşte lucitoare,
degradat într-un mod indescriptibil."

"Apoi, soarele a devenit metalic;
casa era un luminiş umbros;
sau o livadă amară."
 
"Pământul ars seamănă cu piatra de mormânt
sau cu o oază de gudron."
 
"Nu m-am furişat în vreo casă a luminii:
Doar într-un carnagiu."
 
"N-am mai putut zăbovi între ruinele fierbinţi -
fără să risc să mi se aprindă hainele."
 
"Briza era dezmaţată -
grămezi de nuduri carbonizate-
şi soarele tăios."
 
"Cum poate remuşcarea mea
să fie mai muşcătoare decât codul Morse?"
 
"În această pădure din Carolina de Sud-
smârcuri, flori de liliac şi ţânţari -
aceşti oameni şi-au găsit un sfârşit jalnic."
 
"Acest reportaj nu înclină de nicio parte
în disputa pe tema Sclaviei."
 
"Da, priveliştea era înfiorătoare,
evenimentul - înfiorător."
 
"Dar toţi murim:
Frunzele verzi de arţar devin frunze aurii de arţar."
 
"Până şi porumbeii ajung în furnal -
tava rece pentru cenuşă le e mormânt."
 
"Mai devreme sau mai târziu, scrierile noastre sunt fum
iar visele noastre întunecate
sunt luminate de viermi."
 
"Nici ciorile n-ar râvni la această carne arsă."
 
[Tessera (Italy), 24 september mmxii]

George Elliott Clarke
Poetul Laureat al oraşului Toronto (2012-2015), George Elliott Clarke este un poet Afro-Canadian din Nova Scoţia. A câştigat numeroase premii şi a publicat 13 volume de versuri, cel mai recent fiind Traverse (Exile, 2014), un poem autobiographic, piese de teatru, librete de operă şi romane.
"New York Times deconspiră o incendiere" a fost publicat în revista Grain (41.2: 2014) şi a fost inclus în antologia The Best Canadian Poetry 2015.
 
Despre acest poem
"New York Times deconspiră o incendiere" face parte din colecţia de "Cânturi", un poem epic în curs de elaborare, care va fi publicat în trei volume separate pe parcursul a cinci ani, începând în 2016. Temele principale sunt sclavia şi modul în care sunt priviţi oamenii "de culoare" în Occident, de la Hanibal până la Othello. Fiecare "Cânt" este scris respectând trei condiţii: 1) niciunul nu poate fi scris în Toronto (unde locuiesc în prezent); 2) toate trebuie scrise de mână cu un stilou cu cerneală; 3) de obicei, deşi nu totdeauna, nu ştiu subiectul înainte de a începe să scriu. Rezultatul, ca în "New York Times deconspiră o incendiere", este un pic magic: poemul a început să se scrie singur când m-am aşezat la birou în camera unui hotel la cinci minute distanţă de aeroportul Marco Polo din Veneţia. Nu am nici cea mai vagă idee dacă locaţia influenţează în vreun fel poemele. Şi totuşi, presupun că fiecare "Cânt" reprezintă un fel de jurnal de călătorie sau, mai degrabă, un fel de a scrie în timpul unei călătorii.


* în cantoneză: Muntele de aur (Canada).

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer